Activitatea Masoneriei in Romania -3-

A treia parte a temei ,,Activitatea Masoneriei In Romania,,  ,va prezinta o interpelare remarcabila facuta de deputatul Vasile Trifu in Parlamentul Romaniei, in anul 1931. In care acesta trage semnalul de alarma împotriva francmasoneriei .

Vasile Trifu a fost un  medicurolog celebru si membru al mai multor prestigioase organizatii medicale internationale, Vasile Trifu era în 1931 deputat de Storojinet (judet din Basarabia).

Domnule Presedinte,
Domnilor Deputati,

Înainte de a pasi în dezvoltarea acestei interpelari, va rog din adâncul inimii, sa binevoiti a-mi permite sa va exprim sentimentele mele cele mai vii de gratitudine, pentru votul ce ati avut amabilitatea si curajul sa-mi acordati, spre a putea încerca sa expun în fata d-voastra, distinsi reprezentanti ai natiunii, o problema care, daca nu este sigurul motiv al prezentarii mele în fata alegatorilor, este desigur pentru mine personal cel mai important.
Îndeplinindu-mi o datorie care înfrunta de luni de zile cele mai variate dificultati, dificultati care pe foarte multi i-ar fi oprit de mult în cale, am învatat sa-mi cunosc adversarii, sa-i ocolesc sau sa-i înlatur cu loialitate desavârsita, fara macar a încerca sa le opun „ura” pe care dânsii o folosesc cu atâta trista înversunare.
Nu ma îndoiesc ci, dimpotriva, sunt încredintat ca adversari si dintre cei mai cumpliti se gasesc astazi aici, printre d-voastra sau chiar în tribune, unde deunazi am observat prezenta unui mare Hierofant, prea-onorabil licentiat în Kabala, suveran, mare pontif si mare inspector general inchizitor.

Pe toti îi salut sincer, cavalereste, asa cum salutau odinioara, în vremurile barbare, aceia care înainte de a începe un atac în contra dusmanilor, gaseau nimerit sa-si priveasca adversarul drept în ochi si sa-l salute cu cel mai larg gest de curtoazie.

D-le Presedinte, d-lor deputati, am avut onoarea a face în fata dvs. urmatoarele întrebari si anuntari de interpelari:

Am onoarea de a interpela pe d-l ministru al armatei daca are cunostinta de faptul ca numerosi ofiteri activi apartin societatilor secrete ale francmasoneriei, care societati, prin mijloace oculte, urmarind o veche si nedezmintita traditie, lupta pentru desfiintarea institutiei monarhice, a bisericii crestine si a statului national.

Având în vedere ca una si aceeasi persoana, angajata solemn în serviciul statului si mai ales al armatei, nu poate servi în acelasi timp si unei organizatii care slujeste în taina în contra statului si având lozinca „sa spânzure pe ultimul rege cu matele ultimului preot”…

M. Oltescu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne: D-le Presedinte, aceasta este o noua interpelare.

D-l dr. V. Trifu: …ca, prin urmare, exista o desavârsita incompatibilitate între juramântul de credinta fata de Rege si juramântul prestat ordinului secret si subversiv al francmasonilor, care, în mod inadmisibil, servesc francmasoneria împotriva tarii si a regelui?

În sedinta din 11 iulie 1931 am întrebat:
„D-le Presedinte, am onoarea a întreba pe d-l ministru al armatei ce rost are paza militara a cladirii din str. Câmpineanu nr. 45, unde de luni de zile, ziua si noaptea, face de paza un pluton de ostasi?”

În cazul ca nu voi primi un raspuns satisfacator, voi reveni asupra acestei întrebari cu ocazia dezvoltarii interpelarii asupra ofiterilor francmasoni.

La 25 noiembrie am pus urmatoarea întrebare:
„Am onoarea a întreba pe d-l ministru de finante daca asociatiile francmasonice, de orice culoare, platesc sau nu impozite: (1) pe venitul cladirii unde îsi au sediul; (2) ca societati ce au un buget si încaseaza cotizatii si donatii foarte însemnate; daca platesc, sub ce forma platesc, sub ce nume; iar daca nu platesc, cum au înselat statul si l-au frustrat si cum scapa de rigorile fiscalitatii, pe care le sufera orice cetatean, chiar când este perfect onest…”

D-l A.C.Cuza: D-le Presedinte, va rog sa evacuati sala de unii reprezentanti ai asa-zisei prese, care au intrat aici, unde nu au dreptul sa stea. Este vorba de d-l Clarnet.

D-l dr. V. Trifu: D-le Presedinte, d-lor deputati, o alta întrebare – aceea despre care vorbeste d-l ministru – este urmatoarea:

Am onoarea a întreba pentru ce motive a dat d-l Cadere porunca strasnica d-lui Vintila Ionescu sa ia masuri de confiscare a „Buletinului Anti-Masonic”, de îndata ce aceasta revista ar reapare?

„Buletinul Anti-Masonic” nu a facut decât sa reveleze pur si simplu câteva dintre uneltirile tainice ale societatilor secrete, care, mai ales de câtiva ani, cu o înversunare salbatica acapareaza pe toti semidoctii si îi proclama valori, pe toti ratatii si îi proclama oameni geniali, astfel ca prin ajutorul lor sa dezorganizeze si societatea româneasca si statul român, dupa cum asociatiile similare din strainatate zapacesc si dezorganizeaza societatile si statele corespunzatoare.

„Buletinul Anti-Masonic” a aratat ca societatile secrete masonice, societati de gândire, de anumita gândire, dau concurs sectelor si izbesc prin toate mijloacele în Biserica Româna, stâlpul dintotdeauna al natiunii române.

„Buletinul Anti-Masonic” a aratat ca aceleasi societati uneltesc împotriva armatei care, întotdeauna viteaza si cuminte, este acum invadata de intriganti, ale caror masinatiuni ar putea avea un trist rezultat; împotriva scolii, otravind-o cu ideea daunatoare de pacifism perfid, educatiune fizica falsificata si culturi abracadabrante.

„Buletinul Anti-Masonic” a dovedit ca francmasoneria darâma nationalismul si ideea de stat român national, pentru a înscauna si la noi „republica”, viitoarea provincie roaba a marii republici internationale francmasonice. Si terminam: „Pentru ca tara si mai ales dvs. trebuie sa fiti lamuriti, am onoare a va ruga respectuos sa mi se îngaduie sa dezvolt o interpelare în aceasta grava chestiune”.
D-lor deputati, care a fost intentia mea? Am voit sa va semnalez existenta unui al doilea stat, anume francmasoneria, pe care îl banuiti doar cei mai multi dintre dumneavoastra.

Si fiinca pe mintea si pe inima dumneavoastra se reazema nadejdea si încrederea tarii, ma cred dator a va arata, pe cât va fi posibil prea modestelor mele resurse, ce este francmasoneria si, mai ales, care este rolul ei.

Ma bizui însa pe bunavointa dumneavoastra, caci nu ma îndoiesc nici de patriotismul dvs., nici pe dorinta dvs. de a dezlega problema dureroasa, tragica, ce vi se pune tuturor, anume aceea de a întelege cauzele mizeriei în care se zbate o natiune viteaza, cuminte, harnica pentru a gasi o solutie capabila sa curme o boala grea, cu o vasta si variata simptomatologie, numita „criza actuala”.

Din întrebarile ce mi-am permis sa le pun, precum si din felul în care s-a încercat sa mi se zadarniceasca aceasta interpelare, dumneavoastra v-ati si putut convinge ca francmasoneria este o institutie care se bucura de drepturi exceptionale, asa de mari, încât, în tara unde am ajuns ca nimic si nimeni sa nu mai fie sfânt nimanui si unde poti înjura cum îti vine la gura pe oricine, nu ai dreptul sa te atingi macar de francmasoni.

Am fost demult prevenit, dar am avut fericirea sa primesc îndrumari, sfaturi si îndemnuri, fara însa nici un fel de ajutor material, de la cele mai stralucite personalitati ale natiunii celei mai nobile dintre toate câte exista pe întreaga suprafata a pamântului: natiunea franceza. Am stat neclintit numai pe front din 1916 pâna în 1918, am suferit si am sângerat greu. Orice mi s-ar întâmpla, voi purta în adâncul fiintei mele, pâna în mormânt, adânca satisfactie ca am avut cinstea inegalabila sa lupt si sa sufar pentru Patria mea. Dar, d-lor, aceasta satisfactie se transforma în adevarata betie sufleteasca la gândul ca, luptând pentru Patria mea, m-am luptat în acelasi timp pentru o alta patrie, a doua patrie a mea si a dumneavoastra a tuturor, pe care nu o iubesc mai putin, Franta.

Imediat dupa ce am început lupta mea, aici, am primit nenumarate felicitari si încurajari, dintre care va rog sa-mi permiteti sa va semnalez câteva. Stralucitul critic francez Louis Bethleem, directorul revistei „Revue des Lectures”, îmi scrie: „Permiteti-mi sa va exprim cele mai vii felicitari pentru frumoasa si curajoasa initiativa, care va avea, sunt încredintat, cel mai stralucit succes. Nu fara dificultati, fireste, fiindca asta este soarta tuturor straduintelor nobile, dar dumneavoastra nu sunteti omul care sa dati înapoi în fata greutatilor. Sunt fericit, cunoscând activitatea dumneavoastra, si rog pe Dumnezeu sa va ajute mai departe”.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s