Noua ordine mondiala ,,la nivel financiar,, -2-

Tendinta actuala de instituire a unui guvern mondial, impreuna cu o banca centrala globala si o moneda unica, va conduce la un declin al democratiei si o crestere a totalitarismului.

Noi cereri pentru o moneda globala
In data de 16 martie 2009, Itar-Tass a raportat: „Rusia a afirmat ca la summit-ul G20 de la Londra, din luna aprilie, ar trebui sa se inceapa stabilirea unui sistem de gestionare a procesului de globalizare si ca va examina posibilitatea crearii unei monede de rezerva supra-nationale sau o moneda de «super-rezerva»… care va fi emisa de institutiile financiare internationale.“ Rusia a afirmat ca „pare oportun sa se reconsidere rolul FMI in acest proces si, de asemenea, sa se determine posibilitatea luarii unor masuri care sa permita ca SDR (Special Drawing Rights) sa devina o moneda de super-rezerva, recunoscuta de catre comunitatea mondiala“.40 La 23 martie 2009, publicatia Financial Times a raportat ca banca centrala a Chinei „a propus inlocuirea dolarului SUA ca moneda de rezerva internationala cu un nou sistem global controlat de catre Fondul Monetar International.“ Scopul ar fi ca moneda mondiala de rezerva sa fie „independenta de natiunile individuale“ si sa fie „capabila sa ramana stabila pe termen lung, eliminand astfel deficientele inerente cauzate de utilizarea monedelor nationale“. Economistul-sef al Chinei a declarat pentru HSBC: „Acesta este un indiciu care arata ca, la ora actuala, China fiind cel mai mare detinator de active financiare in dolari SUA, este preocupata de potentialul risc inflationist al emiterii de monede fara acoperire de catre US Federal Reserve“. Potrivit articolului, guvernatorul Bancii Populare a Chinei „a sugerat extinderea rolului SDR, care au fost introduse de catre FMI in 1969 pentru a sprijini regimul fix al cursului de schimb stabilit de Bretton Woods, dar a devenit mai putin relevant odata cu prabusirea lui in 1970.“ Raportul a declarat: „Astazi, valoarea SDR se bazeaza pe un grup de patru valute, dolarul american, yenul, euro si lira sterlina, acestea fiind folosite in mare masura ca factor de referinta de catre FMI si de alte organizatii internationale.
Propunerea Chinei va extinde acest grup de valute (ce formeaza baza evaluarii SDR) la toate economiile majore si va infiinta un sistem de decontare intre SDR si alte monede, pentru a putea fi utilizate in comertul international si tranzactiile financiare. Statele vor incredinta FMI-ului o parte din rezervele lor de SDR, pentru a-i gestiona in mod colectiv, in numele lor, iar apoi SDR va inlocui treptat monedele de rezerva existente.“41
La 25 martie, Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei si fostul presedinte al Federal Reserve Bank din New York, a tinut un discurs la Consiliul pentru Relatii Externe. Cand i s-a cerut opinia in legatura cu propunerea chineza pentru o moneda mondiala de rezerva, Geithner a raspuns: „Nu am citit propunerea guvernatorului. Acesta este un bancher distins, remarcabil, grijuliu si foarte atent la fiecare problema. Dar, asa cum am inteles eu, propunerea sa este conceputa pentru a spori utilizarea SDR ale FMI. Noi suntem foarte deschisi la aceasta sugestie. Dar ar trebui sa va ganditi la ea, ca mai degraba la ceva evolutiv, ce se va cladi pe arhitecturile curente… decat ceva care se ne impinga spre o uniune monetara mondiala.“42 (Sublinierea ne apartine).
Pe data de 29 martie s-a raportat ca „Grupul de Economisti al Natiunilor Unite a propus o noua moneda mondiala de rezerva, care ar putea inlocui sistemul american bazat pe dolar, sistem folosit timp de decenii de catre bancile internationale“ si ca „o moneda de rezerva administrata in mod independent ar putea sa opereze fara conflictele generate de dolarul american si sa pastreze mai stabile preturile marfurilor de larg consum“.43
Intr-un articol din publicatia Economic Times, din data de 3 aprilie, se afirma: „Lumea nu este inca pregatita pentru o moneda internationala de rezerva, dar este gata sa inceapa procesul de trecerea la o astfel de moneda.“44
Un alt articol din Economic Times, din data de 3 aprilie, incepea proclamand ca „lumea are nevoie cu siguranta de o moneda internationala“. In plus, se afirma: „Daca nu este acceptat dolarul, in absenta unei alte alternative, sistemul international de plati poate intra intr-o stare de inghet, situata in afara controlului autoritatilor monetare, conducand economia mondiala intr-o „Mare Depresie”. Pentru a se evita o astfel de calamitate, comunitatea internationala ar trebui sa reinvie imediat ideea „contului de substitutie”, discutata in 1971, conform careia detinatorii oficiali de dolari isi pot depozita dolarii intr-un cont special la FMI, valorile depozitelor fiind exprimate intr-o moneda internationala, cum ar fi SDR“.45
Pe langa temerile provocate de un dolar aflat in scadere si ca urmare a discutiilor deschise despre o noua moneda globala, reporterii Bloomberg au scris pe data 3 aprilie: „Rolul dolarului (ca moneda de rezerva) nu va fi amenintat de o expansiune de noua ori a unitatii de evaluare a Fondului Monetar International, potrivit UBS AG, ING Grup, NV si Citigroup Inc.“
Dupa reuniunea G20 de la Londra s-a raportat: „Grupul celor 20 de lideri a fost de acord ca agentia sa ridice 250 miliarde $ prin emiterea de Special Drawing Rights sau SDR, moneda artificiala pe care FMI o utilizeaza printre natiunile membre. De asemenea, au convenit sa depuna 500 miliarde $ in inima razboinica a FMI-ului.“46
Cu alte cuvinte, marile institutii financiare globale isi dau silinta sa salveze dolarul, pentru a nu se precipita o criza, astfel incat sa poata continua in liniste cu planurile de introducere a unei noi monede globale.

Crearea unei banci mondiale centrale
In 1998, Jeffrey Garten a scris un articol pentru publicatia New York Times din data de 23 septembrie, pledand pentru un Fed global. Garten a fost decan al Scolii de Management de la Yale si a fost subsecretar in administratia Clinton. El a servit in Consiliului privind Politica Economica Internationala de la Casa Alba sub administratia Nixon si a facut parte din personalul secretarului de stat Henry Kissinger si Cyrus Vance, din administratiile Ford si Carter. Garten a fost Director la Lehman Brothers si este membru al Consiliului pentru Relatii Externe. In articolul sau, el a declarat: „…de-a lungul timpului, Statele Unite au infiintat institutii centrale cruciale – Securities and Exchange Commission (1933), Federal Deposit Insurance Corporation (1934) si cea mai importanta, Federal Reserve (1913). Aceste organizatii au fost create pentru a face capitalismul functional, pentru a preveni ciclurile distructive din domeniul afacerilor si a modera mana invizibila a lui Adam Smith.“ El a explicat apoi: „Aceasta este ceea ce trebuie sa se petreaca acum la scara globala. Lumea are nevoie de o institutie care sa tina o mana pe carma economica atunci cand marile devin furtunoase. Are nevoie de o banca centrala globala.“ „Daca incercam pur si simplu sa coordonam cele mai puternice banci centrale din lume, Fed si noua Banca Centrala Europeana de exemplu, nu vom reusi…“ „Este putin probabil sa se materializeze o colaborare eficienta intre ministerele de finante si trezoreriile. Aceste agentii sunt responsabile pentru legislatura votata iar politicienii din tarile industrializate sunt mai preocupati de evenimentele interne decat de stabilitatea internationala.“ „Singura cale de scapare este data de constituirea unei banci centrale independente, care sa aiba responsabilitatea de a mentine stabilitatea financiara globala. Nimeni altcineva nu poate face ceea ce este necesar: sa injecteze mai multi bani in sistem pentru a impulsiona cresterea economica, sa reduca datoriile mari ale pietelor emergente si sa supravegheze operatiunile institutiilor financiare subrede. O banca centrala globala ar putea oferi mai multe fonduri economiei mondiale, atunci cand aceasta pierde rapid teren…“
In continuare, el a afirmat: „O astfel de banca ar juca rolul de supraveghetor pentru banci si alte institutii financiare de pretutindeni, oferind anumite standarde uniforme pentru imprumuturi prudente, in locuri precum China si Mexic. Cu toate acestea, regulamentele nu trebuie sa fie prea aspre…“ Garten a continuat: „Exista doua moduri prin care o banca centrala globala ar putea fi finantata. Ar putea avea linii de credit de la toate bancile centrale, bazandu-se pe ele in vremurile dificile si rambursandu-le apoi, atunci cand piata isi revine. O alta varianta – desigur mai dificil de pus in practica – ar putea fi finantata printr-o taxa modesta, pusa pe toate schimburile comerciale, colectata de la punctul de import, sau printr-un impozit pus pe anumite tranzactii financiare globale.“ Interesant, Garten a declarat: „Un lucru care nu este acceptabil ar fi ca banca sa fie la mila legislatiilor orientate pe termen scurt.“ In esenta, aceasta nu va fi raspunzatoare in fata oamenilor din intreaga lume. Apoi, el a intrebat: „Fata de cine ar fi raspunzatoare o banca centrala globala ?“A raspuns: „Daca ar fi reglementata numai de tehnocrati ar fi prea puternica, desi trebuie sa fie condusa de cei mai buni dintre acestia. O posibilitate ar fi de a lega noua banca de un grup extins de sapte – poate un G-15 [sau, in contextul de astazi G20] care ar include tarile G-7, plus membrii in rotatie precum Mexic, Brazilia, Africa de Sud, Polonia, India, China si Coreea de Sud.“ El a mai afirmat ca nu ar trebui sa existe o „foarte stransa colaborare“ intre o banca mondiala si Fed.
A adaugat: „Banca mondiala nu ar functiona in Statele Unite si nu ar putea sa treaca peste deciziile bancii noastre centrale. Dar ar putea furniza ingredientul care lipseste la nivel international – finantarea de urgenta pentru nevoia mare de lichiditati de pe pietele emergente. Ea nu ar afecta ratele americane de credit ipotecar, dar ar putea ajuta la cresterea profitabilitatii companiilor americane multinationale prin crearea unui mediu de afaceri sanatos la nivel mondial.“ In 2008, Jeffrey Garten a scris un articol48, publicat in Financial Times pe data de 25 septembrie, in care a declarat: „Chiar daca masiva operatiune de salvare financiara din SUA reuseste, ar trebui sa fie urmata de ceva chiar mult mai amplu, de stabilirea unei Autoritati Monetare Globale (Global Monetar Authority – GMA) pentru a supraveghea pietele care au devenit fara granite.“ El a subliniat „…necesitatea aparitiei unei noi Autoritati Monetare Globale. Aceasta ar da tonul pentru pietele de capital intr-un mod care nu s-ar opune unei functii de supraveghere publica cu norme de interventie si ar reveni la acumularea de capital, care este de fapt obiectivul cresterii economice si dezvoltarii, mai degraba decat de a realiza comert de dragul comertului“. Mai mult, el a declarat: „O GMA ar fi un reasigurator sau un decontator pentru anumite obligatii detinute de bancile centrale. S-ar putea atunci examina activitatile de reglementare ale autoritatilor nationale cu mai multa asprime decat a facut-o FMI-ul si se va supraveghea punerea in aplicare a unui numar limitat de reglementari globale. GMA va monitoriza riscurile globale si va stabili un sistem eficient de avertizare rapida, ce va suna alarma intr-un mod mult mai ferm decat a  facut-o BIS.“
Mai mult, el a afirmat: „cele mai mari companii financiare globale vor trebui sa se inregistreze la GMA si sa fie supuse monitorizarii sale, sau sa fie trecute pe lista neagra. Aceasta include societati comerciale si banci, dar, de asemenea, si fonduri suverane, gigantice fonduri speculative si firme de capital privat.“ El a recomandat: „Conducerea GMA ar trebui sa includa bancherii centrali nu doar din SUA, Marea Britanie, zona euro si Japonia, dar, de asemenea, si din China, Arabia Saudita si Brazilia. Aceasta ar fi finantata prin contributii obligatorii provenite de la fiecare tara capabila de asa ceva si din prime de tipul celor de asigurare, de la companiile financiare globale – listate public, aflate in proprietatea guvernului sau private.“
La 16 octombrie 2008, John Mack, CEO la Morgan Stanley a declarat: „s-ar putea sa fie necesara o coordonarea internationala continua pentru a debloca pe deplin pietele de credit si pentru a rezolva criza financiara, poate chiar prin formarea unui nou organism la nivel mondial pentru a supraveghea intregul proces“49 Intr-un articol din Newsweek postat pe 25 octombrie 2008, Jeffrey Garten a declarat ca „liderii ar trebui sa inceapa sa puna bazele unei banci centrale globale“. El a adaugat: „A existat un moment in care Federal Reserve a jucat acest rol, supraveghind moneda la nivel global in calitate de institutie financiara principala a celei mai puternice economii la nivel mondial. Insa odata cu cresterea pietelor de capital, cu ridicarea unor monede precum euro, cu aparitia unor jucatori puternici precum China, cu stramutarea bogatiei inspre Asia si Golful Persic si, desigur, cu problemele profunde ale economiei americane, Fed-ul nu mai are capacitatea de a conduce singur.“ El a explicat criteriile si operatiunile unei banci centrale mondiale, spunand: „Ar putea fi autoritatea de reglementare a marilor institutii financiare globale, cum ar fi Citigroup sau Deutsche Bank, ale caror activitati trec dincolo de frontiere… Ar putea actiona ca o instanta de faliment atunci cand marile banci la nivel mondial, ce opereaza in mai multe tari, trebuie sa fie restructurate. Ar putea supraveghea nu doar marile banci comerciale, cum ar fi Mitsubishi UFJ, dar si sistemul financiar «alternativ» care s-a dezvoltat in ultimii ani, constand din fonduri speculative, grupuri cu capital privat si fonduri suverane – toate care sunt acum in mod substantial nereglementate.“ Mai mult, aceasta „ar putea avea o influenta asupra ratelor de schimb cheie si ar putea conduce de exemplu un nou sistem monetar de realiniere a dolarului si a yenului, deoarece una dintre primele sale misiuni ar fi sa faca fata marilor dezechilibre financiare care atarna ca o sabie asupra economiei mondiale“. El a postulat: „O banca centrala globala nu ar elimina necesitatea existentei Federal Reserve sau a altor banci centrale nationale, care vor avea in continuare responsabilitatea cea mai mare pentru politicile de reglementare rezonabile si pentru stabilitatea monetara din tarile lor. Dar ar avea o influenta mare asupra acestora atunci cand vor trebui urmate politici care sunt compatibile cu cresterea economica si stabilitatea financiara globala. De exemplu, ar colabora cu tarile-cheie pentru a coordona mai bine programele nationale de stimulare atunci cand lumea intra intr-o recesiune, asa cum se intampla acum, astfel incat impactul cumulat al diverselor eforturi nationale sa nu duca la o inflatie globala. Aceasta reprezinta o mare amenintare, deoarece pretutindeni cheltuielile guvernamentale devin excesive.“
La 10 ianuarie 2009, s-a raportat51 ca „o solutie clara pentru a evita o revenire a acestor probleme ar fi infiintarea unei «banci centrale globale» – atata timp cat FMI-ul si Banca Mondiala se afla in imposibilitatea de a preveni colapsul financiar“. Dr. William Overholt, cercetator principal la Harvard Kennedy School si anterior la Institutul RAND, a declarat intr-un interviu: „Pentru a evita o noua criza, trebuie sa putem gestiona lichiditatile de la nivel mondial. Teoretic, acest lucru ar putea fi realizat prin infiintarea unui tip de banca centrala globala, prin crearea unei monede globale sau prin acceptarea globala a unui set de reguli cu sanctiuni si un mecanism de solutionare a litigiilor.“ Guillermo Calvo, profesor de economie internationala si afaceri publice la Universitatea Columbia, a scris un articol52 pentru publicatia Vox, publicat pe 23 martie 2009. Calvo a lucrat ca economist sef la Inter-American Development Bank si a fost consilier in cadrul departamentului de cercetare al FMI. In prezent el este cercetator asociat la Biroul National de Cercetari Economice (NBER) si presedinte al Asociatiei Internationale Economice. Calvo a scris: „disponibilitatea creditelor nu este asigurata prin regulamente financiare mai stricte. De fapt, acest lucru poate fi contraproductiv daca nu este insotit de stabilirea unui creditor de ultima instanta (LOLR) care sa inmoaie radical severitatea unei crizei financiare prin acordarea de linii de credit la momentul potrivit. Acesta a fost si motivul pentru care in secolul 20 au fost infiintate bancile centrale sau regionale, responsabile de un subansamblu al pietei de capital. A devenit acum evident faptul ca domeniul de actiune al bancilor centrale existente este foarte limitat si ca lumea nu are nici o institutie care sa indeplineasca acest rol, atat de necesar la nivel mondial. FMI-ul se indreapta in aceasta directie, dar este inca prea mic si prea limitat pentru a face acest lucru in mod adecvat.“
Calvo a mai declarat ca „subiectul regulamentului financiar ar trebui sa fie discutat impreuna cu problema unui creditor mondial de ultima instanta“. Mai mult decat atat, el a afirmat ca „institutiile financiare internationale trebuie sa aiba mai multa putere, pentru a ajuta economiile emergente in perioada de rascumparare a datoriilor“.

O „noua ordine mondiala“ in domeniul bancar Dupa colapsul companiei Bear Stearns,     intr-un raport al Reuters din 17 martie 2008 se afirma (pe baza un document eliberat de firma de cercetare CreditSights): „dupa ce JPMorgan Chase & Co a declarat ca cumpara Bear Stearns, ar putea urma o si mai mare consolidare a industriei si noi achizitii.” Mai mult, Reuters a raportat: „In cazul unor consolidari viitoare, printre potentiali cumparatori identificati de catre CreditSights se numara: JPMorganChase, Wells Fargo, US Bancorp, Goldman Sachs si Bank of America…“53 La 9 iunie 2008, Timothy Geithner, in calitate de sef al Federal Reserve Bank din New York, a scris un articol pentru Financial Times ca urmare a participarii sale la Conferinta Bilderberg din 2008. Inainte de publicarea acestuia, Timothy Geithner a scris54 „bancile si bancile de investitii, a caror sanatate este cruciala pentru sistemul financiar global ar trebui sa opereze sub un cadru de reglementare unificat“. De asemenea, el a scris ca US Federal Reserve ar trebui sa joace un rol central „in acest nou cadru de reglementare, lucrand in stransa colaborare cu autoritatile de supraveghere din SUA si din intreaga lume. La data de 6 noiembrie 2008, The National, o importanta publicatie din Emiratele Arabe Unite, a publicat un articol despre magnatul David Rothschild, care calatorea cu premierul britanic Gordon Brown, in cadrul unei vizite in Orientul Mijlociu, desi nu facea parte din „grupul oficial“ care il insotea pe Brown. In articol se afirma: „Baronul Rothschild impartaseste parerea majoritatii oamenilor, ca exista o noua ordine mondiala. In opinia sa, bancile vor reduce gradul de indatorare si va exista o noua forma de guvernare globala.“55  La 24 februarie 2009, Times Online a publicat un articol cu titlul „Noua ordine a lumii in sectorul bancar este necesara …“  In articol (care a fost scris de Michael Lafferty, presedintele International Retail Banking Council) se afirma: „este din ce in ce mai evident ca lumea are nevoie de un sistem bancar nou si ca acesta nu ar trebui sa fie prea asemanator cu cel care a reusit sa esueze intr-un mod atat de spectaculos“56 Desigur ca cei care modeleaza acest nou sistem bancar sunt campionii vechiului sistem bancar. Solutiile care vor urma sunt pur si simplu extensii ale sistemului actual, doar accelerate datorita necesitatilor generate de actuala criza. Nasterea unui guvern global Intr-un articol aparut in publicatia Financial Post (din 2 aprilie 2009) se mentiona: „La ora actuala exista pericolul ca lumea se se indreapte inspre o moneda de rezerva «super suverana», proiectata de grupuri de experti precum «Comisia ONU de experti» condusa de laureatul premiului Nobel economistul Joseph Stiglitz, insa atunci vom renunta la posibilitatea aparitiei in mod spontan a unei armonii financiare, pentru a lasa locul unei ordini planificate centralizate si politizarii banilor. O astfel de schimbare de regim ar pune in pericol nu numai valoarea viitoare a banilor, dar si libertatea si prosperitatea noastra.“57  In publicatia Toronto Star din data de 3 aprilie se mentiona: „O caracteristica incomoda a Noii Ordini Mondiale poate fi faptul ca lacunele din venitul mondial se vor amplifica, deoarece noile puteri precum China, India si Brazilia, ii privesc pe cei aflati sub nivelul lor, ca pe niste potentiali rivali…“ Autorul a mai afirmat: „Prin urmare, Noua Ordine Mondiala nu va fi neaparat mai buna decat cea veche… Ce este sigur insa, este ca afacerile globale vor fi considerabil diferite de acum inainte.“58  In data de 1 aprilie, Robert Zoellick, presedintele Bancii Mondiale, a afirmat: „Daca liderii sunt seriosi in privinta crearii de noi responsabilitati globale sau de guvernare, atunci ar trebui sa inceapa prin modernizarea multilateralismului, imputernicind OMC, FMI si Banca Mondiala astfel incat sa poata monitoriza politicile nationale.“59  David Rothkopf, un cercetator de la Carnegie Endowment for International Peace, membru al Consiliului pentru Relatii Externe, fost subsecretar adjunct pentru comertul international in administratia Clinton, adjunct si fost director general al Kissinger Associates, Inc, a scris recent o carte intitulata: Superclass: The Global Power Elite and the World They are Making. Cand a discutat despre rolul si agenda „superclasei globale“, el a scris: „intr-o lume caracterizata prin miscari si amenintari globale ce nu isi prezinta pasapoartele la frontierele nationale, nu mai este posibil ca un stat-natiune, care actioneaza individual, sa isi indeplineasca partea sa de contract social“.60  El a continuat: „…chiar si organizatiile internationale si aliantele pe care le avem astazi, asa cum sunt ele, imperfecte, ar fi parut imposibile pana de curand, in special succesul Uniunii Europene – un stat unitar, democratic, de dimensiunea Indiei. Evolutia si realizarile unor astfel de entitati, in ciuda tuturor obstacolelor intalnite, arata ca nu este vorba despre niste cazuri izolate, ci despre o tendinta generala, ce se indreapta in directia a ceea ce Tennyson a numit „Parlamentul Omului sau legea universala“.  El a afirmat ca „ acest progres va continua“, dar va fi dificil, pentru ca „submineaza multe structuri ale puterii locale si nationale si concepte culturale care au fundatii adanc infipte in piatra de temelie a civilizatiei umane, precum notiunea de suveranitate“.61 In continuare, el a scris ca „mecanismele unei guvernarii globale sunt mult mai posibil de infaptuit in mediul de astazi“ si ca aceste mecanisme „sunt adesea creative, venind cu solutii temporare la problemele urgente, care nu pot astepta pana ce lumea va imbratisa o idee si mai mare si mai controversata, precum aceea a unui adevarat guvern mondial“.62  In data de 8 decembrie 2008, Financial Times a publicat un articol63 scris de Gideon Rachman, fost participant la intalnirile Bilderberg. El a scris: „Pentru prima data in viata mea cred ca formarea unui guvern mondial este plauzibila.“ El a continuat: „Un Guvern Mondial ar implica mult mai mult decat cooperarea intre natiuni. Ar fi o entitate cu caracteristici similare unui stat, sustinuta de un corp legislativ. Uniunea Europeana a stabilit deja un guvern continental pentru 27 de natiuni, care ar putea fi un model. UE are o Curte Suprema, o moneda, mii de pagini de drept, un serviciu civil si capacitatea de a disloca forte militare.“ Rachman a intrebat apoi daca modelul european „s-ar putea extinde la nivel mondial“ si a afirmat ca exista trei motive pentru care crede ca acest lucru ar fi posibil. In primul rand, a afirmat el, „este tot mai clar faptul ca problemele cele mai dificile cu care se confrunta guvernele nationale au un caracter international: incalzirea globala, o criza financiara globala si un „razboi global impotriva terorismului“. In al doilea rand, el a afirmat ca „acest lucru s-ar putea realiza“, in mare parte ca urmare a revolutiei din domeniul transportului si a comunicatiilor, care au facut ca „lumea sa devina mai mica“. In al treilea rand, acest lucru este posibil printr-o trezire, „o schimbare in atmosfera politica“ pe masura ce „crizele financiara si schimbarile climatice imping guvernele nationale in directia unor solutii globale, chiar si in tari precum China si SUA, care in mod traditional isi protejeaza cu putere suveranitatea nationala“. El l-a citat pe Jacques Attali, un consilier al presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy, care a afirmat ca „guvernarea globala este doar un eufemism pentru un guvern global“ si ca „criza financiara internationala se datoreaza faptului ca avem piete financiare globale insa nu avem o legislatie mondiala“. Cu toate acestea, Rachman a declarat ca „orice presiune indreptata inspre o «guvernare globala» …va fi un proces lent si dureros“.  Ulterior el a declarat ca una dintre problemele cu care ne confruntam la ora actuala, poate fi ilustrata prin intermediul unui exemplu provenit din Uniunea Europeana, care „a suferit o serie de infrangeri umilitoare in referendumuri, atunci cand a fost necesar ca planurile pentru o «uniune tot mai stransa» sa fie aprobate de catre electorat.“ El a continuat, afirmand: „In general, Uniunea Europeana a progresat cel mai rapid atunci cand chestiunile cu o influenta mai mare au fost convenite de catre tehnocrati si politicieni – si apoi aprobate fara trimitere directa la alegatori. Guvernarea internationala tinde sa fie eficienta numai atunci cand este anti-democratica.“ (Sublinierea ne apartine).  In noiembrie 2008, US National Intelligence Council (NIC), centrul comunitatii de informatii din SUA pentru „gandire strategica pe termen mediu si lung“, a lansat un raport64 ce a fost realizat in colaborare cu numeroase think-tank-uri, firme de consultanta, institutii academice si sute de experti, printre care si Consiliul Atlantic al Statelor Unite, Centrul Wilson, RAND Corporation, Brookings Institution, American Enterprise Institute, Texas A & M University, Consiliul pentru Relatii Externe si Chatham House din Londra. Raportul, intitulat „Tendinte Globale 2025: O lume transformata“, schiteaza tendintele politice economice globale actuale pe care lumea le-ar putea urma pana in anul 2025. In ceea ce priveste criza financiara, se afirma ca rezolvarea acesteia „va necesita eforturi pe termen lung de stabilire a unui nou sistem international“.65 Se sugereaza ca, pe masura ce „modelul“ de dezvoltare al Chinei devine tot mai atractiv, ar putea exista un declin in democratizarea economiilor emergente, a „regimurilor autoritare neperformante“ si a „democratiilor slabe, frustrate de ani de slabe performante economice“. Mai mult, dolarul va inceta sa mai fie moneda de rezerva mondiala, deoarece probabil va exista o tendinta de „indepartare de acesta“.66 Se afirma ca dolarul va deveni „un fel de moneda principala intre alte monede egale cu el, pana in 2025“ si ca „acest fenomen ar putea sa apara brusc, in urma unei crize, fie treptat, odata cu reechilibrarea la nivel mondial.“67  Raportul intra in amanunte cu privire la construirea unui nou sistem international, declarand: „Pana in 2025, statele-natiuni nu vor mai fii singurii actorii de pe scena mondiala si «sistemul international» se va fi transformat deja, pentru a se potrivi cu noua realitate. Dar transformare va fi incompleta si neuniforma.“ Mai mult, „…este putin probabil sa aiba loc o apropiere globala, unitara, cuprinzatoare, fata de conceptul unei guvernarii globale. Tendintele actuale sugereaza ca in anul 2025, guvernarea globala va fi un mozaic de suprapuneri, format de multe ori din eforturi fragmentate, ad-hoc, cu coalitii mereu in schimbare, constituite din natiunile membre, organizatiilor internationale, miscarilor sociale, ONG-urile, fundatiile filantropice si diverse companii.“ „Este putin probabil ca cele mai multe dintre problemele transnationale presante (incluzand aici: schimbarile climatice, reglementarea pietelor financiare globalizate, migratia, statele falimentare, retelele criminale, etc.) sa fie rezolvate in mod eficient prin actiunile individuale ale statelor-natiuni. Nevoia unei guvernari eficiente la nivel mondial va creste mai repede decat viteza cu care pot sa raspunda mecanismele existente.“68  Raportul abordeaza si tema regionalismului, declarand: „In cazul in care se va produce o mai mare integrare in Asia, aceasta ar putea umple golul lasat de o ordine internationala slabita, multilaterala, dar ar putea de asemenea submina si mai mult aceasta ordine. Dupa criza financiara din Asia din 1997, au inceput sa prinda radacini o multime de societati pan-asiatice – cea mai semnificativa fiind ASEAN + 3. Desi putini ar argumenta ca un omolog asiatic al UE este un rezultat probabil, chiar pana in 2025, daca anul 1997 este luat ca punct de plecare, atunci fara indoiala ca Asia a evoluat mai rapid in ultimii zece ani decat s-a dezvoltat integrarea europeana in primele ei decenii.“ Mai departe in raport se afirma: „in urmatorii 15 ani este foarte posibila o evolutie inspre un grup de valute asiatice, daca nu chiar inspre o unitate monetara asiatica, care sa reprezinte o a treia rezerva“. In continuare se precizeaza: „regionalismul din Asia va avea implicatii globale, eventual declansand sau consolidand tendinta catre trei grupuri comerciale si financiare care ar putea deveni cvasi-grupari (America de Nord, Europa si Asia de Est)“. Aceste grupari „vor avea implicatii pentru capacitatea de a putea infaptui in viitor (la nivel mondial) acordurile Organizatiei Mondiale a Comertului si grupurile regionale ar putea concura in stabilirea standardelor pentru produsele trans-regionale, pentru IT, biotehnologie, nanotehnologie, drepturi de proprietate intelectuala, precum si alte produse ale „noii economi“.69  De mare importanta este si subiectul democratizarii. Raportul afirma ca „este posibil ca inaintarea sa incetineasca si globalizarea va face ca multe tari recent democratizate sa fie supuse unor presiuni sociale si economice crescute, care ar putea submina institutiile liberale“. Aceasta in mare masura deoarece „performantele economice mai bune a multor guverne autoritare ar putea semana indoieli in randurile unora, in legatura cu teoria ca democratia este cea mai buna forma de guvernare“. Autorii raportului afirma: „Sondajele pe care le-am consultat indica faptul ca cei din Estul Asiei pun un accent mai mare pe un bun management, inclusiv pe cresterea standardului de viata [sic], decat pe democratie.“ In continuare, raportul afirma: „chiar si in multe democratii bine stabilite, anchetele arata existenta unor frustrari in crestere in legatura cu modul actual de functionare a sistemelor democratice de guvernare si a unor controverse in randul elitelor in legatura cu capacitatea guvernelor democratice de a intreprinde actiunile necesare pentru a se ocupa rapid si eficient de numarul tot mai mare de provocari transnationale.“70 Concluzie In viitor, economia politica globala va avansa inspre un sistem global de guvernare, sau un guvern mondial, cu o banca centrala mondiala si o moneda globala. Aceste evolutii sunt de natura sa se materializeze in viitor si ca urmare a unui declin al democratiei din intreaga lume. Prin urmare ne vom confrunta cu o crestere a autoritarismului. Practic suntem martorii crearii unei Noi Ordini Mondiale, compusa dintr-o structura guvernamentala globala totalitarista. De fapt, insasi notiunea de moneda globala si banca centrala globala este autoritara prin insasi natura sa, deoarece elimina orice posibilitate de supraveghere si responsabilitate, doar unu grup mic, interconectat, al elitelor internationale, putand exercita o astfel de functie. Asa cum a explicat Carroll Quigley in monumentala sa lucrare: Tragedy and Hope: „Puterile capitalismului financiar au avut un alt obiectiv de atins, nici mai mult nici mai putin decat sa creeze un sistem mondial privat de control financiar, capabil sa domine sistemul politic al fiecarei tari si economia intregii lumi. Acest sistem trebuia sa fie controlat intr-o maniera feudalista de catre bancile centrale ale lumii, ce vor actiona intr-o deplina armonie, ca urmare a acordurilor secrete incheiate in cadrul frecventelor sedinte secrete si a conferintelor. Varful sistemului trebuia sa fie Bank for International Settlements din Basel, Elvetia, o banca privata detinuta si controlata de catre bancile centrale din intreaga lume, care si ele in sine erau societati private.“71  Intr-adevar, actualele „solutii“ propuse pentru rezolvarea crizei financiare globale aduc beneficii celor care au cauzat criza, in detrimentul celor care vor suferi cel mai mult de pe urma ei: clasa mijlocie aflata pe cale de disparitie si oamenii saraci din intreaga lume, datori si deposedati de bunurile lor. Solutiile propuse pentru rezolvarea crizei reprezinta manifestarile si actualizarea scopurilor elitei globale si prin urmare, reprezinta conditiile cel mai putin favorabile pentru marea majoritate a oamenilor din intreaga lume.  Este absolut necesar ca oamenii din intreaga lume sa se impotriveasca acestor „solutii“ si sa intre intr-o noua era, intr-o „Noua Ordine Mondiala”, o Ordine Mondiala a oamenilor; in care solutiile se vor afla in guvernarea locala si economiile locale, astfel incat oamenii sa aiba un rol mai mare in determinarea viitorului si a structurii propriei economii politice si deci a propriei lor societati. Cu aceasta alternativa a unor economii politice localizate, coroborata cu o populatie globala fara precedent si cu democratizarea internationala a comunicarii prin Internet, avem mijloacele si posibilitatea de a construi cele mai diverse structuri culturale si sociale pe care le-a cunoscut vreodata umanitatea. Raspunsul consta in internalizarea puterii umane si a destinului si intr-o respingere a exteriorizarii puterii si destinului uman inspre o autoritate situata la nivel mondial, la care doar cativa au acces. A internaliza puterea omului si destinul inseamna a implini darul mintii umane, care are capacitatea de a se angaja intr-o gandire situata dincolo de aspectele materiale, cum ar fi cele care tin de hrana si adapost. Fiecare individ poseda in sine insusi capacitatea de a gandi critic despre sine insusi si despre propria lui viata.  Acum este momentul de a utiliza aceasta capacitate, cu scopul de a internaliza conceptele si intrebarile referitoare la puterea si destinul omului. De ce suntem aici? Inspre ce ne indreptam? Inspre ce ar trebui sa ne indreptam? Cum putem ajungem acolo? Presupusele raspunsuri la aceste intrebari ne sunt oferite de catre o elita globala care se teme de repercusiunile ce ar aparea daca toti oamenii din intreaga lume ar incepe sa raspunda la aceste intrebari, fiecare pentru sine insusi. Nu stiu raspunsurile la aceste intrebari, dar stiu ca raspunsurile se afla in mintea si spiritul uman, care mereu au depasit si vor continua sa depaseasca cele mai mari provocari cu care s-a confruntat umanitatea pana in prezent si, fara indoiala, vor triumfa asupra Noii Ordini Mondiale.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s