Cu ajutorul arsenalului de arme electromagnetice si psiho-operationale si prin constructia de nave extraterestre dupa modele originale capturate, „guvernul din umbra” s-a implicat in scenarii de rapire false si e posibil sa puna la cale un fals atac extraterestru.

Iesirea din umbra

Este important sa intelegem ca in jurul intregii problematicii extraterestre exista o enorma si sofisticata campanie de dezinformare: cel putin 90% din imaginile si informatiile oferite publicului sunt selectate pentru a evoca frica urmata de ura fata de tot ceea ce este extraterestru. Filmele, emisiunile TV si cartile referitoare la subiect demonstreaza acest punct de vedere: daca cineva ar lua in seama toate aceste gunoaie, s-ar putea crede ca in America o persoana din doua e rapita din casa sa in mijlocul noptii si torturata. Pur si simplu nu este adevarat. Frica si groaza se vand cel mai bine, si unii beneficiaza de pe urma unei populatii terifiate si gresit informate. Stim ca exista operatiuni paramilitare clandestine, controlate de un grup din  umbra, ce insceneaza evenimente OZN false. Acest lucru nu e o speculatie, am intervievat independent mai multi militari care au facut parte din echipe care au „rapit” in mod deliberat oameni pentru a crea iluzia unor intalniri extraterestre reale.
In „industria OZN” exista o subcultura a rapirilor de mai multe miliarde de dolari, fondata de grupuri de interese puternice si bogate (incluzand anumite familii regale europene impreuna cu cele care conduc industria din Statele Unite). Povestile publicate sunt selectate cu mare atentie. Daca cineva vine la grupurile intalnire a celor rapiti sau la cercetatori cu povestiri de genul celor pe care le-am mentionat, persoana respectiva va fi data afara. Ei doresc sa selecteze doar povestirile terifiante – cele provenind de la oameni care au suferit intalniri simulate care le-au fost impuse pe cale militara, urmarind crearea de propaganda psihologica si semanand semintele discordiei intre oameni si extraterestri. Acest lucru va sustine finantarea in continuare a  programului StarWars („Razboiul stelelor”) .
Aceasta e parte a unui plan bine gandit pentru a-i ridica pe unii impotriva celorlalti. In acest scop, trebuie creata o amenintare, iar presupusul „inamic” demonizat. Deci  majoritatea informatiilor referitoare la OZN-uri sau extraterestri care au ajuns la publicul larg sunt create de serviciile secrete, prin intermediul unor operatiuni de manevrare psihologica si de dezinformare, pentru a genera in mod deliberat efecte precise. Primul dintre aceste efecte este pur si simplu discreditarea subiectului, deoarece majoritatea povestirilor, la o analiza mai atenta, se dovedesc false. Al doilea, in opinia mea, este crearea unei fundatii a spaimei pe care sa se construiasca edificiul „Razboiului stelelor”. Si nu in ultimul rand, un proiect pe care Wernher von Braun l-a comunicat unui membru al echipei noastre, Carol Rosin, care de fapt explica tot ceea ce se petrece: armele vor fi plasate in spatiu, de aici necesitatea de a crea un fundal psihologic in care oamenilor le va fi teama de tot ce este extraterestru iar atunci (cand cei care profita de aceasta sursa de multe miliarde de dolari ai operatiunilor industriale si militare decid ca inselatoria a durat suficient) ei pot declara ca lumea trebuie sa se uneasca pentru a infrange extraterestrii (asa cum a fost in filmul „Ziua Independentei”).
Tineti minte ca Razboiul Rece si toate lucrurile care se petrec astazi vor pali in comparatie cu beneficiul financiar obtinut de pe urma constrangerii maselor sa creada o idee falsa referitoare la o amenintare din spatiul extern care trebuie contracarata. In loc de a extrage doar din Statele Unite si Occident sume nelimitate de dolari pentru operatiunile militare, „amenintarea” imaginata va produce suficienta xenofobie pentru a asigura un „cec in alb” sau un flux stabil de dolari guvernamentali in numele pastrarii securitatii si pacii mondiale. Va suna cunoscut? Aceasta opinie provine din intervievarea a numerosi militari din interiorul organizatiilor care se ocupa cu acest lucru. Mi s-a spus negru pe alb ca acesta a fost programul in desfasurare incepand cu (cel putin) anii ’50. Aceste operatiuni au utilizat ceea ce ei numesc „vehicule extraterestre reproduse” fabricate de un consortiu de companii care includ, printre altii pe, Lockheed Martin, Northrup, SAIC, E-Systems, EG&G si Mitre Corporation. Exista dispozitive antigravitationale realizate de catre om, care au fost utilizate de prin anii 1950, impreuna cu alte arme electronice puternice si cu forme de viata programate (programmed life forms, PLF). Acestea sunt forme de viata artificiale, biologice, produse pentru a semana foarte bine cu asa-zisii „Cenusii” – insa nu provin din spatiu. Ele sunt fabricate in instalatii noi, una din ele fiind localizata in zona Four Corners, in apropiere de Dulce, New Mexico.
Acesta este un efort concertat de a crea o falsa amenintare extraterestra. Daca cineva vine cu o povestire care nu intra in acest cadru, este „scos din bibliografie” si nu mai este capabil sa-si publice povestirea prin nici un canal mass-media semnificativ. Cei care creeaza mesaje terifiante – asemanatoare filmului „Ziua Independentei” sau altor carti despre rapiri – primesc avansuri mari in dolari impreuna cu contracte de editare avantajoase si contracte de film. In mod clar, acestea sunt conform proiectului.
Elita puterii doreste ca aceste povestiri alarmante sa fie sadite in constiinta maselor, iar adevarul sa fie ingropat. Am intalnit oameni care au fondat culte ale rapirilor efectuate de extraterestri in Statele Unite si Europa.
Pe langa faptul ca am intervievat membri ai personalului militar care au contribuit la pregatirea acestor pseudorapiri, mi s-a spus personal, de catre nimeni altul decat de un cap al unei familii regale europene, ca sprijina cu bani aceste eforturi. El sustine ca aceste povestiri infricosatoare trebuie sa existe pentru a face lumea constienta ca acesti extraterestri rai exista si ca trebuie sa luptam impotriva lor. El a mers pana la a spune ca, de fapt, fiecare problema majora a civilizatiei Pamantului de la Adam si Eva se poate atribui masinatiunilor acestor extraterestri demonici. El crede cu adevarat acest lucru! Si este de asemenea fondatorul principal al lui Opus Dei, care e aripa dreapta sensibila a Vaticanului, ce contine o unitate interna secreta care se ocupa de aceste programe. In plus, mi s-a spus ca motivul sau pentru a nu mai sustine un autor proeminent din acest domeniu (al carui nume nu va fi precizat aici) este faptul ca povestirile sale nu au fost suficient de alarmante: el prezenta interactiunea dintre oameni si extraterestri intr-un mod prea pozitiv. Sponsorul dorea publicarea doar a povestirilor terifiante! Un lider proeminent al unuia din aceste grupuri de terapie pentru cei rapiti mi-a spus raspicat ca daca cineva vine la intalnirile lor cu experiente care nu se potrivesc cu rapirile de tip militar (si care astfel sunt deranjante) va fi dat afara. Asadar este vorba despre un proces selectiv si mincinos.
Aceasta masinarie bine unsa scoate la iveala intalniri cu extraterestri false si contrafacute. Ele sunt apoi directionate catre anumiti cercetatori, dupa care ajung intr-un anume film, documentar sau carte. Si totul este foarte eficient si se realizeaza in special pentru a genera propaganda destinata determinarii maselor de a actiona impotriva acestei presupuse amenintari din spatiu, perpetuand astfel si amplificand minciuna deja existenta.
In cadrul guvernului din umbra exista un grup „hard-core” de escatologi: oameni obsedati de sfarsitul lumii, carora le-ar place sa o vada distrusa intr-un mare cataclism generat de extraterestri pentru a accelera reintoarcerea lui Hristos! Acesta este programul lor: ei sustin ca lumea trebuie sa se afle in cele mai mizere conditii pentru ca a doua venire sa se produca si spera sa creeze circumstantele acestui scop. Este nebunie curata. La acest nivel de hiper-religiozitate, fanatism si secrete sectare combinate cu o enorma putere, este de asteptat ca rezultatele sa fie socante.
Acum cativa ani am participat la New York la o intalnire cu d-na Boutros-Ghali, sotia secretarului general al Natiunilor Unite si cu unii din grupul „New York 100”. O femeie mi-a spus: „Vreau sa va spun ca am citit 26 de carti despre OZN-uri si rapiri”. I-am replicat: „Cu tot respectul asta inseamna ca ati introdus in constiinta dumneavoastra de 26 de ori mai multa dezinformare si deseuri decat cineva care a citit doar o singura carte”. Nu cred ca am fost prea indragit, insa acesta e adevarul.
Mi-am comunicat parerile unor militari cu grade inalte si unor oameni precum d-na Boutros-Ghali si altora. Primul lor impuls a fost ca nu poate fi adevarat insa au fost pur si simplu oripilati de faptul ca ar putea fi…
In 1991 am fost abordat de cativa oameni care conduceau proiecte ultrasecrete legate de OZN-uri si sisteme energetice avansate. Ei citisera una din primele mele lucrari despre conceptul de unitate, civilizatia noastra, experienta constiintei cosmice si a oamenilor din cosmos.
Ei au accentuat importanta comunicarii acestor informatii in cadrul grupului lor. Acesti oameni mi-au telefonat de la CIA, Lockheed, McDonnell Douglas si alte grupuri operative similare. Tot ceea ce am scris pana atunci era in special destinat acelui grup. Masele doresc pur si simplu sa-si duca viata in liniste. Ei nu doresc sa se omoare unii pe altii. Exista foarte putini oameni care sunt psihotici, agresivi si cu tendinta de a-i controla pe altii. Focul intretinut al maniei si conflictelor a fost aprins in mod deliberat deoarece este in beneficiul acestui grup violent.
Exista un numar relativ mic de oameni care au o perspectiva retrograda. Ei privesc in oglinda retrovizoare si o confunda cu viitorul. Asadar, sarcina noastra a fost sa le orientam capetele astfel incat sa priveasca inainte.
Este important sa consideram aceste puternice interese industriale, militare si religioase ca fiind educabile…

Oferta
In mai 1992, in statiunea Saint Malo in afara Parcului National al Muntilor Stancosi, am fost de acord sa ajut la organizarea unei conferinte impreuna cu astronautul Brian O’Leary, Maury Albertson (unul din co-fondatorii Corpului Pacii) si cu Institute for New Science. Era vorba de un loc privat in care i-am invitat pe toti cei implicati in lumea civila a OZN-urilor. Au fost si unii oameni care, desigur, s-au dovedit a lucra in spionaj, incluzandu-l pe generalul T.E. si prietenul sau psihiatru.
Am dorit sa creez un mediu colegial in care sa poata fi comunicate informatii si perspective. In realitate, am descoperit ca intreaga lume civila a OZN-urilor era atat de plina de dezinformari si fractiuni adverse incat imediat dupa ce au ajuns acolo si-au scos cutitele si securile si au inceput sa si le infiga unii in spatele celorlalti – inclusiv intr-al meu. In acest moment am realizat ce cuib de serpi este in realitate lumea civila a OZN-urilor. In timpul acestei conferinte, generalul si psihiatrul au incercat sa ma recruteze pentru a deveni membru al grupului lor. Generalul a spus: „Stii, avem o organizatie care se ocupa cu acest lucru si care e foarte restransa…”, cuvantul „restransa” insemnand „foarte bine acoperita”. Stiam ce vroia sa spuna. A spus: „Daca ti-ai unii eforturile cu ale noastre iti vom da bani, putere si acces la tehnologii la care nici nu visezi”. Iar eu am raspuns: „Multumesc, nu. Nu am nevoie. Am crezut ca am clarificat acest lucru luna trecuta, cand ne-am intalnit in Atlanta.” Insa el a perseverat in incercarea de a ma convinge, deoarece erau constienti de amenintarea pe care o reprezentam pentru monopolul lor ascuns din acest domeniu. Atat au avut de spus.
Un bun prieten al tipului de la NASA care era acolo si un alt tip de la CIA au venit la mine si mi-au spus: „Ei sunt foarte gelosi pe ceea ce faci, deoarece bajbaie in intuneric si pot face doar anumite lucruri pentru anumite scopuri. Tu esti liber si poti face mai mult decat ei!” Stiam acest lucru. Am explicat: „Poate ca temporar nu avem putere, insa suntem liberi – si avem alte puteri care ne sunt date de la Dumnezeu.” In cele din urma, generalul s-a dus la Emily, sotia mea, intr-un moment in care eu nu eram prezent. I-a vorbit despre acest grup insa nu l-a denumit „MJ-12”.
El a spus ca exista un consiliu al acestui grup, care are un anumit numar de locuri.
Interesant, a spus ca acest numar era 9. Desigur, el ne studiase cu atentie, stia ca suntem Baha’i si ca numarul nostru sfant este 9. Asadar, a spus ca exista noua membri in consiliu, fiecare cu propriul sau blazon – si un anumit simbol – si care mi s-ar acorda si mie daca mi-as unii organizatia cu a lor.
Iar Emily, amabila, a spus: „Par atat de draguti si au spus atat de multe cuvinte frumoase la adresa ta. Da, draga, observi insa ce urmaresc sa faca?” In cele din urma m-am dus la ei si le-am spus: „Sa ma exprim mai clar. Voi fi independent pana la capat si imi voi pastra operatiunile private, curate si conform cu scopurile intentionate. Nici un fel de munca de lamurire sau oferte sau bani sau putere nu vor schimba aceasta stare de fapt!”
Pentru ca a venit vorba, generalul T.E. a fost implicat in aceste proiecte sub acoperire inca din tinerete. Am confirmari legate de acest lucru din surse independente. Inainte de a „iesi la pensie”, a fost seful serviciului de spionaj al armatei, desi spunea oamenilor ca   s-a retras. Acesti oameni nu se retrag – decat atunci cand sfarsesc intr-un sicriu.
Am intalnit un pilot militar care in anii 1960 a fost implicat intr-o operatiune speciala de urmarire si filmare a unor   OZN-uri. El mi-a spus ca odata ce un echipaj avea o asemenea intalnire era dizolvat, iar membrii sai trimisi la posturi noi – insa intreaga informatie mergea direct catre un tip de care era convins ca nu am auzit niciodata: generalul T.E! Atunci cand mi-a spus aceasta poveste am ras si i-am raspuns: „Il cunosc foarte bine!”
Dupa ce am respins aceste avansuri din partea generalului, dupa 30 de zile intregul internet era plin de site-uri si mesaje catre public care ma atacau. Ei au dat drumul tuturor cainilor din comunitatile civile de studiu al fenomenului OZN si din cadrul presei de pretutindeni. Am fost facut in toate felurile, de la sectant pana la simpatizant demonic cu fortele  extraterestre sinistre si mincinos.
Apoi, ei au lansat minciuna ca nu sunt medic. Eu lucrez intr-un spital, iar ei au afirmat ca nici macar nu sunt licentiat in practica medicinii. A trebuit sa-mi public licenta in medicina si diploma universitara pentru a arata ca sunt efectiv medic. Razboiul psihologic si hartuirea au fost intense – si continua si astazi. A fost o perioada de 14 ani de atacuri, defaimari si jocuri murdare de toate tipurile.
Generalul T.E. mi-a spus cateva lucruri. De exemplu, a spus ca exista nave si instalatii extraterestre sub suprafata planetei Marte si ca proiecte secrete au obtinut imagini ale acestora. De asemenea, mi-a spus in particular despre toate tipurile de obiecte de care dispun programele secrete care presupun tehnologii avansate – pana la nivelul a ceea ce detin extraterestrii.
Am fost capabil sa obtin destule informatii bune datorita faptului ca s-a incercat racolarea mea. Am aflat ca aceasta „celula” speciala constituia interfata dintre lumea civila a OZN-urilor si lumea secreta. Ea se constituie intr-un grup de legatura care a patruns in multe proiecte civile referitoare la OZN-uri.

Punctul de trecere peste viteza luminii
In toamna lui 1993 am invatat rapid despre modul in care guvernul din umbra s-a infiltrat nu numai in lumea secreta, guverne si corporatii, ci de asemenea si in mediile civile si comunitatea civila a OZN-urilor.
Dupa intalnirea de la Rockefeller si instructajele de la baza aeriana Wright-Patterson [septembrie 1993], m-am intalnit din nou cu barbatul care era prieten cu directorul CIA, Woolsey.
El era convins ca aveam nevoie sa obtinem aceste informatii prin intermediul unor canale provenind nu numai de la Presedinte ci si de la alti functionari cu rang inalt din administratie. Realizam acest lucru prin intermediul consilierului prezidential in probleme stiintifice, [Laurance] Rockefeller, si un prieten al lui Bill Clinton care ne-a sustinut in eforturile noastre. Fratele barbatului lucra de asemenea la Casa Alba, fiind foarte apropiat de Bill Clinton.
Abordam subiectele cele mai palpitante intr-un mod prietenesc, spunand: „Iata, a venit timpul pentru dezvaluiri. Razboiul Rece s-a terminat. Exista acum oportunitatea de a dezvalui publicului, intr-un mod pozitiv, faptul ca aceste vehicule extraterestre sunt reale si ca exista proiecte secrete care poate ca au fost justificate in timpul presiunilor legate de Razboiul Rece insa acum nu se mai justifica. Acum trebuie sa se produca dezvaluirea. Avem sansa de a ne rupe de trecut.” De asemenea spuneam intr-un glas: „Daca tu nu o vei face, o vom face noi. Vom gasi un mod de a reusi adunand suficiente surse pentru a fi convingatori.” Acesta este chiar proiectul Disclosure.
Cu aceste forte proaspete ne-am decis ca e necesar sa cunoastem mai bine operatiunile serviciilor de spionaj.
James Woolsey a fost numit si confirmat de Senat (ca director al CIA) in 1993, iar acum, in povestirea noastra, suntem in septembrie 1993, asadar el nu fusese numit de multa vreme. De la contactele noastre de la Casa Alba am descoperit ca de fapt Presedintele si directorul CIA urmareau sa afle prin diverse canale adevarul despre acest subiect. Ni s-a spus de asemenea ca si ei sunt mintiti in fata.
Am o scrisoare care mi-a fost trimisa prin FedEx de catre acest prieten al directorului CIA in toamna lui 1993, in care se spune ca directorul CIA, Woolsey, a facut investigatii in problema OZN-urilor fara a descoperi nimic si ca acesta este mintit. Mai mult, ei stiau ca erau mintiti! El mi-a comunicat ca directorul CIA doreste ca eu sa vin la Washington si ca voi fi prima persoana care il voi pune la curent pe directorul CIA in legatura cu acest subiect. M-am gandit ca lucrurile au intrat in linie dreapta. Imi spuneam: Iata, sunt un doctor de tara din Carolina de Nord si voi merge in capitala pentru a ma intalni cu directorul CIA. Chiar asa! Ca sa fiu onest cu dumneavoastra, reactia mea initiala a fost ca acest lucru trebuie sa fie praf in ochi aruncat in mod deliberat. Am considerat-o un pretext, pentru ca ma gandeam ca directorul CIA stia totul si dorea pur si simplu sa afle ce stiam noi si ce intentionam sa facem. Dupa cum s-a dovedit, greseam: Woolsey si Presedintele erau intr-adevar in afara cercului de cunoscatori.
Pe 13 decembrie 1993 am plecat la Washington pentru a ne intalni cu Woolsey. Pretextul era o cina acasa la prietenul sau. Eram sase oameni: eu si sotia mea, directorul CIA si sotia acestuia (care din fericire era conducator operativ al Academiei Nationale de Stiinta, asadar am impuscat doi iepuri dintr-un foc), prietenul sau si sotia sa. Gazda noastra nu a stiut cine avea sa vina la cina, afland doar in ziua evenimentului. Va puteti imagina? ”Draga, ghici cine vine la cina? Directorul CIA si expertul sau in extraterestri, dr. Greer.” Va puteti imagina venind acasa si spunandu-i sotiei dumneavoastra acest lucru? Imi aduc aminte ca am ajuns impreuna cu Emily dupa-amiaza tarziu acasa la prietenul directorului CIA. Aveam o servieta plina cu materiale.

Am discutat despre ce aveam de facut, insa nu aveam nici o idee despre cat de mult va dura aceasta intalnire. Stiam cu totii ca era o informare foarte serioasa pentru directorul CIA. El era mintit cu privire la cel mai important secret din istoria lumii. Sotia lui Woolsey a ajuns prima si apoi a ajuns si directorul CIA, escortat de Serviciul Secret. Dupa saluturile initiale si dupa circa 10 minute de examinare a unora dintre materiale, fotografii, cazuri si asa mai departe, directorul CIA a spus: „Da, stiu ca acestea sunt reale.” S-a dovedit ca el si sotia lui au vazut efectiv unul din aceste OZN-uri cu mai multi ani in urma, in New Hampshire, astfel ca el nu avea nici o indoiala ca acestea existau. Ceea ce dorea el sa stie era de ce nu i s-a comunicat nimic, daca exista proiecte in desfasurare legate de OZN-uri, de ce extraterestrii sunt aici si ce inseamna toate acestea.
Oamenii cred ca functionarii de acest rang se distreaza in secret pe marginea acestui subiect, insa nu a fost cazul. Omul era vizibil zdruncinat. Era extrem de deranjat de faptul ca, desi este director CIA, un lucru atat de important ii era ascuns si lui si Presedintelui. Era extrem de suparat din aceasta cauza. La un moment dat, am crezut ca era cat pe ce sa cedeze si sa planga. Am considerat reactia sa ca pe un raspuns in intregime justificat, data fiind gravitatea subiectului si speram intr-un rezultat pozitiv al intalnirii.
Intalnirea despre care ma gandisem ca va dura cam o jumatate de ora a continuat timp de aproape trei ore. Am discutat despre tot ce dorea sa stie. I-am spus de ce extraterestrii sunt aici si i-am explicat de ce acest lucru este tinut secret. Si i-am mai explicat exact ceea ce avea de facut pentru rezolvarea problemei.
Am fost teribil de constient ca era o mare responsabilitate care trebuia asumata.
Am simtit gravitatea acestei situatii. Aveam de-a face cu cineva care era printre cei mai puternici oameni din lume si descopeream ca e complet pe dinafara! Descopar ca aceste informatii se pierd in sistem si sunt refuzate oamenilor care conduc cea mai puternica tara din lume. Si atunci aflu ca de fapt nu ei conduc tara si ca exista un guvern din umbra care in realitate trage toate sforile si acest lucru imi este acum confirmat de catre un director CIA in functie.
Am trecut de la a fi complet sceptic – referitor la faptul ca cineva la un asemenea nivel de putere si autoritate este in realitate lasat pe dinafara – la a intelege cat de in afara era… si nu numai directorul CIA, ci si Presedintele. Tot atunci am realizat gravitatea disfunctiei din cadrul a ceea ce noi gandim ca este o republica constitutionala si un tip de guvernare democratica – ajungandu-se pana la a minti pe fata oamenii cu un asemenea nivel de responsabilitate si autoritate constitutionala. Am avut dubii ca directorul CIA, Presedintele si altii carora li s-a refuzat accesul la aceste proiecte erau mintiti. Acum insa, deoarece am avut intalniri cu directorul in functie al CIA si membri ai comisiei de informatii din Senat, precum si functionari de acelasi rang din toata lumea si le-am vazut fetele, limbajul corporal si reactiile va pot asigura ca lucrurile nu sunt asa cum va spun mijloacele de comunicare in masa.
I-am comunicat lui Woolsey informatia ca aceste fiinte extraterestre sunt aici in scopuri pasnice.
I-am explicat ca multe OZN-uri semnalate sunt de fapt nave realizate prin intermediul unor programe secrete din Statele Unite si alte tari, tehnologiile care stau la baza acestor vehicule fiind foarte puternice si aflandu-se in mainile cui nu trebuie.
Mi-am exprimat de asemenea parerea ca aceasta chestiune trebuie adusa sub control constitutional si ca acest lucru putea fi facut doar de Presedinte. Ca o masura de siguranta si Congresul putea deschide o ancheta, insa, in realitate, din cauza structurii ramurii executive, a superioritatii si controlului imediat asupra lantului de comanda, initiativa trebuia sa provina de la Presedinte. Imi amintesc ca spre sfarsitul intalnirii i-am furnizat un set de recomandari pe care ulterior le-a publicat.
Asadar, am furnizat dovezi unui director in functie al CIA si am facut recomandari cu privire la ceea ce trebuie facut pentru dezvaluirea acestor informatii, pentru anihilarea secretului si pentru a pune aceasta problema sub un control si o supraveghere adecvata. Speram in mod natural ca vor urma actiuni concrete, insa el m-a intrebat: „Cum vom dezvalui noi lucruri la care nu avem acces?” Dezamagit, insa subliniind cauza, i-am raspuns: „Trebuie sa obtineti controlul asupra acestei probleme. Trebuie sa insistati asupra accesului”. El s-a uitat intr-o parte. Stia ce lucruri implica asta.
In timpul cat am luat masa, directorul CIA s-a asezat vizavi de mine, iar sotia sa era langa el. Cu totii discutam toate subiectele care au fost ridicate.
In final, sotia directorului CIA m-a intrebat: „Cum comunica aceste nave la distantele enorme din spatiu? ” I-am raspuns: „Aceste civilizatii extraterestre au descoperit structura spatiului si timpului si a non-localizarii.” „Viteza luminii este pur si simplu prea mica”, am continuat. Atunci cand incepi sa vorbesti despre distantele interstelare, acest lucru nu mai reprezinta o metoda viabila de comunicare sau calatorie. Sa fim sinceri, daca nu depasesti viteza luminii e suficient  pentru a calatori chiar si prin propriul nostru sistem solar. Acest lucru inseamna ca orice civilizatie care a ajuns aici a stapanit acele stiinte si tehnologii care se ocupa cu tot ceea ce trece dincolo de viteza luminii, ceea ce eu numesc punctul de trecere peste viteza luminii. Daca ei l-au stapanit, atunci au descoperit legatura prin care electromagnetismul, materia, spatiul, timpul si constiinta se unesc. Este de fapt ca in cantecul lui Moody Blues: „Gandul este cel mai bun mijloc de calatorie.”
Am explicat ca aceste civilizatii extraterestre dispun de sisteme constiente asistate tehnologic si de tehnologie asistata constient in care exista o interfata intre minte si gandire si o fizica si un electromagnetism specializate. Astfel, atunci cand ei comunica, mesajul este transmis din punctul A, sa zicem, de aici, de pe Pamant, inapoi catre planeta mama, in punctul B, care se afla la o departare de 1000 de ani lumina in timp real. Aceasta deoarece comunicatia a iesit din spatiul-timp liniar si a trecut in aspectul nelocalizat al universului. Aceasta implica o fizica foarte sofisticata si, de asemenea, cuprinde taramurile gandului si ale constiintei.
Ei se pot gandi la un dispozitiv sau pot fi conectati cu un dispozitiv si instantaneu si cu precizie transmit acel semnal si acel mesaj in alt punct – si acest lucru se realizeaza tehnologic, nu doar telepatic. Informatiile si imaginile sunt transferate in afara spatiului, intr-un alt punct al acestuia, aflat la nu conteaza ce distanta in timpul real. Este ca si cum doua noduri ar rezona instantaneu. Semnalul trece de la un nod la altul in afara spatiului-timp liniar.
Unii oameni cu care am colaborat si care au lucrat in firmele aerospatiale si de electronica care se ocupa cu acest subiect mi-au confirmat ca s-au recuperat dispozitive de comunicare extraterestre care fac exact acest lucru: interfereaza cu gandul si constiinta si raspund la gand si constiinta. Ele sunt acordate pentru a fi capabile sa faca acest lucru.
Orele petrecute cu directorul CIA si cu sotia sa au fost cu siguranta vii si revelatoare. Catre sfarsitul serii am simtit cat de mult a apreciat informatiile si ca era foarte interesat de domeniu. Am simtit de asemenea tragedia si amaraciunea sa in momentul in care m-a intrebat: „Cum vom dezvalui noi lucruri la care nu avem acces?” Am realizat apoi imensitatea provocarii care ne statea in fata. Mi-am amintit de disfunctia de care am fost avertizati de catre Eisenhower atunci cand a spus sa fim precauti fata de complexul militar-industrial si de amenintarea pe care acesta o reprezinta pentru libertatea si securitatea noastra datorita exceselor sale. Avertismentul lui Eisenhower s-a maturizat intr-un nivel de disfunctionalitate de proportii cu adevarat imense, iar eu am constatat in mod direct acest lucru.
Cand ne luam la revedere, am realizat ca pe toata durata cat am fost inauntru locul a fost monitorizat. Am vazut afara oameni ai Serviciului Secret. Desigur, aveau o camioneta SAG si garzi inarmate care purtau casti in urechi si toate celelalte. Intalnirea a fost traumatica pentru mine in multe moduri – insa am fost recunoscator, deoarece am aflat adevarul.

„Suntem intotdeauna cu voi”
Cateva anecdote interesante va vor da o idee despre tipurile de oameni pe care i-am intalnit in timpul realizarii acestei lucrari.
De exemplu, in 1992, in timp ce organizam conferinta cu astronautul Brian O’Leary in Colorado, am fost abordat de o femeie care insista sa vina la intalnirea speciala destinata cercetatorilor. Aceasta era insotitoarea colonelului M.K., acum sotia sa, care pretindea ca este jurnalist. Ea, impreuna cu colonelul, faceau parte din diverse proiecte psiho-operationale si psiho-militare ale caror specialitati erau psihotronica, radionica, armele de control asupra mintii si ceea ce incorect sunt denumite arme „non-letale”. Aceste arme sunt utilizate uneori pentru a omori oameni, ele folosind asa-numitele unde electromagnetice scalare.
Cumva, ea a facut rost de numarul meu de telefon. Eu eram plecat, asa ca a discutat cu sotia mea – o femeie minunata, care pune mare pret pe noblesse oblige si pe amabilitate. Aceasta femeie i-a spus: „Cu cine mai exact ar trebui sa ma culc pentru a avea acces la aceasta intalnire?” I-a spus asa ceva sotiei mele! Asta este tot ce aveti nevoie sa stiti despre calibrul unor asemenea oameni. Atunci cand spun oamenilor ca cei pe care ii intalnesc in acest domeniu sunt unii dintre cei mai rai, dezgustatori, venali si corupti oameni care traiesc pe Pamant cred ceea ce spun. Am intalnit cu toate acestea si unii oameni minunati. Unul dintre oamenii care au venit pentru a tine o prelegere a fost Dorothy Ives, sotia actorului Burl Ives, castigator al premiului Oscar. Domnul Ives a fost prieten cu familiile Nixon si Reagan si cu alti oameni politici si a fost mason cu gradul 32.
Dorothy a venit la mine dupa prelegere, foarte emotionata si m-a rugat sa merg la ea acasa pentru a ma intalni cu Burl.
Burl si cu mine ne-am imprietenit. Ne-am intalnit de multe ori, discutand despre o multime de subiecte. „Stii, dintre toate persoanele nebune pe care mi le-ai prezentat, el este cel mai sanatos,” i-a spus el lui Dorothy, care intotdeauna intalnea oameni interesanti si excentrici. El a inteles ca ne confruntam cu un aspect ce avea multe dimensiuni profunde si ca abordarea noastra era foarte rationala si integra – dat fiind faptul ca toate aceste lucruri sunt „foarte indepartate”.
Dorothy nu stia initial cine eram in realitate si gradul in care aveam contacte cu serviciile de spionaj si de securitate. In cele din urma acest lucru a iesit la iveala, iar eu i-am spus: „Exista un om a carui familie are legaturi profunde cu Agentia Nationala de Securitate (NSA). Anumite persoane din familia sa sunt oameni importanti la NSA, iar ei imi furnizeaza unele documente”. Unul din aceste documente este o copie marita a unui document din 1962. Are pe el nume de cod cum ar fi „Proiectul MOON DUST” si „Proiectul 46” si este clasificat Top Secret – insa nu a fost declasificat. Mi-a fost inmanat pentru a-l putea da la randul meu oamenilor potriviti. Acest document [CIA] este transcrierea unei inregistrari referitoare la ceea ce s-a aflat ascultand-o pe Marilyn Monroe…
Acest document descrie cum Marilyn Monroe, care se despartise recent de fratii Kennedy, suparata si ranita, l-a sunat pe Robert Kennedy si pe un socialist din New York, un vanzator de obiecte de arta, prieten de-al ei.
Marilyn Monroe spunea ca va tine o conferinta de presa in care va dezvalui publicului ceea ce i-a spus Jack Kennedy cu privire la obiectele din spatiu care s-au prabusit si care au fost recuperate in New Mexico in anii ’40. Presedintele Kennedy i-a spus acestea deoarece a vazut nava extraterestra si resturile ei de la locul prabusirii. Acest document este inca strict secret si este datat in ziua dinaintea noptii in care Marilyn Monroe a fost gasita moarta.
Am localizat de asemenea pe cineva care lucra in cadrul unitatii de spionaj a Departamentului de Politie din Los Angeles care a ajutat la supravegherea lui Marilyn Monroe pana in momentul mortii ei si stia cum a fost asasinata. Nu exista nici un dubiu ca ea a fost ucisa de agenti ai serviciilor secrete ale Statelor Unite.
Important, acest document a fost semnat de James Angleton, legendarul si fanaticul vanator de agenti infiltrati si cel care a oprit scurgerile de informatii din cadrul CIA. Acest document, in opinia mea, era un mandat pentru crima pentru Marilyn Monroe, deoarece rezuma ceea ce dorea ea sa faca in mod iminent. Nu cred ca stia in ce s-a bagat. Atunci cand i-am spus lui Burl acest lucru, el a replicat: „Eu si Marilyn Monroe ne stiam foarte bine si iti pot spune ca toti care o cunosteam stiam ca a fost ucisa, insa nici pana astazi n-am stiut de ce!”…

O alta zi
In 1994 am fost invitat la un spectacol televizat cu Larry King. Show-ul era transmis in direct de langa baza aeriana Nellis, Zona 51. Producatorul de la acea vreme a lui Larry King, un tip pe nume Farmer mi-a spus ca a fost show-ul cel mai vizionat pe care l-au facut vreodata.
A existat un moment in timpul interviului cand Larry s-a intors catre mine si m-a intrebat, „Ce credeti ca stie Presedintele despre acest lucru?” Dupa cum stiti acum, am predat documente pentru informarea Presedintelui si a dr. Jack Gibbons, consilierul prezidential pe probleme stiintifice si m-am intalnit cu directorul CIA in luna decembrie a anului precedent.
Asadar, i-am raspuns: „Cred ca ar trebui sa puneti aceasta intrebare Presedintelui”. Si imi amintesc ca unii dintre invitati si Larry King au spus in acelasi timp, „Ce vreti sa spuneti?” Am raspuns: „Cred ca ar fi mai bine daca i-ati pune Presedintelui aceasta intrebare.” Am fost foarte criptic.
Ulterior, in timpul genericului de incheiere, eu si Larry King am avut o discutie privata, deoarece el stia ca nu am spus totul. El m-a intrebat ce am vrut sa spun atunci si i-am povestit neoficial despre contactele mele cu Presedintele si despre faptul ca deja l-am informat pe directorul CIA.
El m-a intrebat: „Doamne, de ce nu ai spus asta in direct? Asta ar fi fost o stire de prim rang!” I-am raspuns: „Deoarece inca mai lucrez cu acesti oameni.” Oficial nu am spus nimanui despre intalnirea cu directorul CIA decat dupa ce acesta a parasit functia, in ’95 sau ’96.
„Doamne, aceste lucruri sunt intr-adevar reale?” a intrebat Larry.
„Bineinteles”, i-am raspuns, dupa care a urmat o conversatie foarte interesanta.
Mai tarziu, i-am spus, „Larry, de ce CNN si alte surse de stiri vorbesc despre procesul lui OJ Simpson si alte nimicuri asa cum fac ziarele de scandal, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana? Nu cunosc pe nimeni care sa fie interesat nici macar pe departe de acest lucru. Toti s-au saturat sa mai auda despre el”. „Ei bine, trebuie”, a raspuns el.
„Ce vrei sa spui prin trebuie? Esti jurnalist, de ce nu relatezi despre stirile tari de actualitate? Aceasta este cea mai tare stire a secolului!” am exclamat eu.
„Ei bine, conducerea imi spune ca pentru a pastra ratingurile ridicate si a concura cu celelalte retele trebuie sa transmitem si acest tip de murdarii, iar ei ma platesc foarte bine. Totul e legat de rating, iar ratingul aduce dolari pentru reclama, iar acesti dolari imi platesc salariul meu cel mare.” Aici a fost foarte direct.
I-am spus: „Da, insa cum ramane cu integritatea jurnalistica si cu discretia editoriala cu privire la ceea ce este important, la ceea ce merita a fi difuzat ca stire?” „Fii serios”, mi-a spus. „Asta e la suprafata si asa este de ani de zile. Totul se rezuma la bani si ratinguri.” Nu poti sa crezi cat de jos se pot cobori trusturile de presa. Este cu adevarat o cursa in a te cobori cat mai jos cu putinta, si reusesc sa faca din ce in ce mai mult acest lucru, in fiecare an. Exista de asemenea filtre ale organismelor de securitate nationala care cenzureaza  stirile sensibile pentru securitatea nationala. Coruptia din mass-media este motivul central pentru care secretul poate fi mentinut.
In 1995 am organizat prima intrunire a martorilor. Erau circa 18 colonei si oameni din aviatie si de pe tot cuprinsul Statelor Unite si Rusiei. Ne-am adunat la Asilomar, un loc situat in Pacific Grove, California, in apropiere de Monterey.
Laurance Rockfeller a sustinut foarte mult aceasta intrunire si erau acolo si oamenii sai, precum si unii din martorii initiali, cum ar fi generalul de brigada Stephen Lovekin. Totul a fost inregistrat video si audio, insa oamenii carora   le-am incredintat aceasta sarcina au luat toate casetele si le-au vandut pe ascuns grupului Rockefeller.
Asadar, nu mai avem nici un fel de inregistrari ale acelor marturii. Si nici pana astazi nu le-am recuperat. Uneori oamenii ma vor vedea ca fiind foarte fioros si atent cu oamenii si organizatiile; exista un motiv foarte bun pentru asta: acest tip de furt si tradare s-a produs in mod repetat.
Catre sfarsitul lui 1996/inceputul lui 1997 am hotarat ca este necesar sa realizam o informare de rutina in Washington DC la care sa invitam toti informatorii guvernului, membri ai Congresului si alti oameni politici cu influenta cu care am avut contacte.
Inainte de aceasta informare, Shari Adamiak, Neil Cunningham, editor de imagine pentru BBC Londra si cu mine am fost la un laborator din Phoenix controlat de serviciile secrete. Unul din conducatorii operativi a spus „Puteti folosi laboratoarele noastre digitale pentru a compila materialele video necesare pentru aceasta intalnire”
Am strans imagini video si fotografice ale OZN-urilor de pe tot cuprinsul lumii. Neil Cunningham urma sa ne ajute sa punem laolalta cele mai bune imagini pe care le aveam pentru a le arata Congresului. Desigur, stiam cine era acest om.
Am zburat catre Phoenix cu un zbor al US Airways si la aterizare am pus in aplicare protocoalele CE-5. Am intrat intr-o stare de constiinta expansionata si am inceput sa directionez aparatele extraterestre catre zona Phoenix. Le-am spus extraterestrilor: „Ar fi minunat daca ati putea face ceva de netagaduit cata vreme suntem aici pentru a arata  materialul filmat Congresului, unde vom tine o informare peste cateva saptamani.” Acest lucru avea loc pe data de 13 martie 1997, iar informarea congresului a avut loc la inceputul lunii aprilie.
Laboratorul se gaseste in Tempe, Arizona, si in timp ce lucram acolo cineva a intrat foarte agitat spunand: „Pe cer, deasupra Phoenix-ului, sunt OZN-uri enorme si sunt filmate!” Era vorba de „Luminile din Phoenix”! Acest eveniment a fost de categorie CE-5 (intalnire apropiata de gradul 5).
Am aterizat in jurul orei 5,30 p.m., iar aceste evenimente au aparut in jurul orei 8,30. Unul dintre obiectele care s-au vazut cel mai mult timp era practic deasupra laboratorului! In acea noapte la stirile locale am vazut materialul filmat pe care il puteam incorpora in filmul rezumat pe care apoi l-am dat spre vizionare Congresului!
Intr-o seara, pe cand eram in laborator, lucrand pana tarziu la aceste imagini digitale, si-a facut aparitia un general pensionat. Fusese pilot pe o linie aeriana particulara care desfasura operatiuni secrete si care transporta droguri pentru aceste proiecte din umbra. Acest general era terminat – era absolut iesit din minti din cauza drogurilor. Intrand, a vazut o parte a materialului filmat despre OZN-uri pe care l-am primit dintr-o sursa militara. S-a uitat la mine si m-a intrebat: „Cum naiba ai obtinut asta? Este strict secret.” M-am uitat la el si i-am raspuns „Si crezi ca am sa-ti spun?” „Cine naiba esti?”, m-a intrebat. I-am raspuns, „Sunt dr. Greer.” Mi-a raspuns: „Da, stiu cine esti.” Am fost in acest laborator zile intregi pana tarziu dupa miezul noptii. Personajele care s-au perindat pe acolo erau incredibile: agenti drogati, fosti oameni din fortele aeriene si spionaj, oameni din cadrul operatiunilor „negre”, dependenti de droguri, oameni din domeniul inaltei tehnologii, intreaga gama de personaje, toate actionand avand ca baza acest laborator obscur din Tempe…
Un domn care m-a abordat la o conferinta din Tennessee a spus ca nu stia de ce nu eram mort si ca eram urmarit in tot ceea ce faceam. Era un om care a fost implicat personal si care a vazut lansarea unei arme care a tintit si distrus vehicule extraterestre utilizand sisteme electronice avansate.
Desigur, acoperirea pentru „Razboiul Stelelor” sau Initiativa de Aparare Strategica (SDI) este ca exista niste particule radiante – cum sunt cele utilizate in programul SDI pentru a intercepta rachetele si lucrurile de acest tip. In realitate, actiunea reala a fost dintotdeauna in domeniul sistemelor de arme electromagnetice, a armelor cu impuls electromagnetic (EMP) si a armelor cu unde scalare. Atunci cand o nava extraterestra se materializeaza in spatiu-timpul nostru, ea este vulnerabila fata de aceste arme electromagnetice avansate.
Avem martori la nivele ultrasecrete care au fost prezenti imediat dupa aceste evenimente in care au vazut sau au recuperat nave prabusite. Unul din martori, Jonathan Weygandt, se afla la granita dintre Bolivia si Peru cand clica secreta a doborat una din aceste nave extraterestre la inceputul anilor 1990. Avem oameni care au participat la intalniri in care se planuia doborarea navelor spatiale extraterestre. Avem si oameni care au participat la dezvoltarea acestor arme.
In 1997, la o intalnire din Washington DC, a venit un martor pentru membrii Congresului, Casa Alba si functionarii de la Pentagon, pe care l-am gazduit. Printre oamenii cheie prezenti la acest eveniment se afla si Congresmanul Dan Burton, care a fost presedintele Casei Guvernamentale pentru Reforma si a Comitetului de Supraveghere. Unii dintre oamenii care au decis sa rupa tacerea urmau sa spuna lucruri mult dincolo de siguranta celui mai „prietenos” dintre membrii acestui grup de control.

Acest martor special, G.A., a avut informatii specifice si detaliate despre planurile ascunse ale Razboiului Stelelor.
El a participat la intalniri comune cu NSA, CIA, NRO si unele programe corporationiste unde a vazut aceste planuri, incepand cu anii ’70. A spus ca acestea erau complet operationale: exista capacitatea secreta nu numai de a tinti si ataca vehicule extraterestre, ci, de asemenea, de a inscena un atac fals asupra Pamantului, utilizand reproduceri ale vehiculelor extraterestre realizate de catre om si alte arme ultrasecrete. Intentia era de a utiliza aparate de figuratie pentru a inscena un atac extraterestru astfel incat omenirea sa se uneasca in jurul „Fratelui mai mare” si al unei grupari corporationiste militare. Operatiunile ar fi precum cele din Razboiul Lumilor. Si acest lucru va lua prin surprindere Centrul National Militar de Comanda, CIA-ul, Casa Alba si Congresul, ca sa nu mai vorbim de mase si de organele de informare. Asa cum masele credule au inghitit povestile cu rapiri si mutilari ca dovada a extraterestrilor rai, vor musca din nou aceasta momeala a „Razboiului Stelelor”. Am intervievat numerosi oameni care au luat parte la proiecte secrete si care au participat la brigazile ce realizau aceste rapiri, inscenand rapiri si mutilari.
G.A. era foarte nervos cand era vorba de a dezvalui lucrurile in care a fost implicat. El a avut incredere in mine pentru ca a fost abordat de oameni cu care lucrase inainte: erau tovarasi care fusesera in operatiuni cu adevarat speciale, iar unii din ei, in diverse situatii, salvasera vietile altora. Asemenea grupuri constituie o adevarata fratie.
Ei nu au putut comunica intre ei o lunga perioada de timp insa stiau ce se facea in cadrul proiectului Disclosure. Cu siguranta supravegheau interactiunea sa cu mine.
Ei l-au implorat pe G.A. sa se intalneasca cu ei inainte de a spune ce avea de spus in fata oamenilor din Congres si de la Casa Alba. La aceasta intalnire era un bun prieten al lui Al Gore si Bill Clinton si stiau ca acolo urmau sa fie congresmeni puternici. Asadar a fost de acord sa se intalneasca cu ei.
In dimineata evenimentului, in aprilie 1997, ne-am adunat pentru o intalnire privata a tuturor martorilor strict secreti.
Era de asemenea acolo si astronautul Ed Mitchell. Chiar cand eram gata de a obtine marturia lui G.A. am facut o pauza. El a venit la mine si mi-a spus ca trebuie sa se intalneasca cu membri celulei din care a facut parte – ca ei au aparut si insistau sa se intalneasca. Se simtea destul de loial fata de ei si a fost de acord. Ei l-au dus intr-un loc secret din Virginia si l-au tinut acolo pana dupa miezul noptii, cand intalnirea noastra cu Congresul a luat sfarsit. Apoi l-au readus in Westin, iar el i-a strecurat un bilet sub usa lui Shari Adamiak care era asistentul meu principal. In acest bilet scria: „Nu pot sa vorbesc despre asta acum. Ei ma roaga sa nu spun nimic despre lucrurile astea pana cand nu vor pune lucrurile sub control. Vor lucra la asta si au nevoie de timp.” G.A. mi-a spus ca, din cauza proiectului Disclosure, starea de spirit din cadrul grupului secret era foarte proasta.
El a expus membri ai acestui grup secret care s-au ocupat de falsificarea unui atac extraterestru asupra Pamantului si toti erau panicati. Singura putere reala pe care o au ei deriva din secretitudine, elementul surpriza si ignoranta celorlalti – iar noi am modificat aceasta dinamica a lucrurilor prin revelarea planurilor lor.
Numerosi oameni din interiorul acestor operatiuni, incluzand oameni din conducerea SAIC si un barbat care a lucrat ani de zile cu toate companiile aerospatiale importante, mi-au comunicat ca ceea ce faceam noi a aruncat in haos intregul asa-numit grup de control MJ-12. Ofeream informatii majore oamenilor puternici din DC, precum si publicului. Au aparut astfel defectiuni si o multime de controverse, iar acest grup, care nu fost niciodata omogen, devenea din ce in ce mai divizat datorita muncii noastre.
Oamenii din umbra i-au spus lui G.A.: „Da-ne timp pentru a aduce sub control acest lucru si daca nu reusim, atunci poti sa vorbesti despre el.” Intr-un anumit sens sunt incurajat sa cred ca ei nu au jucat inca aceasta carte, insa nu sunt convins ca nu va fi jucata.
Pericolul consta in faptul ca va fi pacalita aproape intreaga lume, inclusiv majoritatea oamenilor care cred ca stiu ce se intampla cu OZN-urile si programele secrete. Acest tip de efort este denumit „indiciu si avertisment inselator” sau „I&A fals”, prin care inscenezi ceva ce pare a fi un atac din partea inamicului insa nu este.
Este un eveniment inscenat, destinat sa indeplineasca anumite obiective strategice, precum incidentul din Golful Tonkin. Pentru a extinde razboiul din Vietnam si a mari fondurile si trupele am orchestrat ceea ce a parut a fi un atac asupra bunurilor noastre. Astfel eu numesc intentia lor „Planul Golfului Tonkin Cosmic”. Ar lua prin surprindere pe intreaga lume.
Acum, singurul mod prin care oamenii nu ar mai fi luati prin surprindere este ca ei sa cunoasca adevarul. Iata de ce am simtit ca era atat de important pentru G.A. si pentru oameni ca el sa iasa din anonimat, sa spuna cum stau lucrurile, sa dea nume si sa vorbeasca despre acest plan.
Wernher von Braun i-a spus lui Carol Rosin, cand se afla aproape pe patul de moarte, ca aceste programe secrete vor incerca sa plaseze arme in spatiu si ca vor falsifica evenimente extraterestre si vor inscena un atac. A prevenit-o ca va fi un mare pericol pentru lume. A mai spus insa un lucru pe care eu l-am rugat pe Carol sa nu-l dezvaluie in timpul evenimentelor proiectului Disclosure: von Braun a afirmat ca exista arme electronice care au capacitatea de a afecta comportamentul si deciziile. Aceste asa-numite arme psihotronice reprezinta cea mai mare amenintare.
Aproximativ in aceasta perioada am avut o intrunire in Colorado. A fost prezenta o femeie care a lucrat intr-o companie care se ocupa cu aceste tehnologii si a fost de fata atunci cand au fost utilizate. Operatorul actiona un buton si facea, de exemplu, ca membrii unui consiliu director sa ajunga la un acord in cateva minute sau, rotind butonul in cealalta parte, putea determina certuri si ostilitati care se terminau intr-un haos total.
Cunosteam si alti oameni care au lucrat cu E-Systems, Raytheon, SAIC si EG&G care se ocupau cu asemenea dispozitive electronice sofisticate si au vazut la randul lor versiuni ale acestor dispozitive de manipulare.
Uneori ma uit la lume si la unii oameni cu care trebuie sa lucrez si sunt convins de faptul ca au fost transformati in niste marionete deoarece este ilogic ca oamenii sa se comporte in anumite moduri; aparent ca dupa un scenariu prestabilit.
Unii oameni de stiinta care dispun de tehnologii free-energy au fost tinta unor sisteme de credinte si tipare comportamentale prestabilite care i-au impiedicat sa faca publice aceste dispozitive. Toti par sa aiba aceleasi probleme de personalitate si comportamente cu oscilatii instabile intre speranta si paranoia.
Asadar tehnologiile vor ramane intotdeauna ascunse – sau nu vor fi niciodata terminate.
Vom vedea acest lucru repetandu-se din nou si din nou…

1 comentariu

  1. Despre organizaţia Zona care ne menţine într-un program de tortură la distanţă cu arme cu energie dirijată şi arme psihotronice, trebuie revelat şi explicat. Despre strigătul nostru de a scăpa din ghearele lor când a scris cineva, a scris degeaba.

    Acum, chiar în prezentul nostru este o realitate BANDA ZONA aşa se chiamă bandele criminale de tineri psihopati echipaţi şi antrenaţi de SRI în tehnici de hărţuire şi tortură la distanţă cu arme cu energie direcţionată şi arme psihotronice.
Despre acte cu cip şi ciparea oamenilor este isterie pe internet dar despre BANDA ZONA nu vorbeşte nimeni.
Controlul individual se poate face fără cip. Pt controlul maselor ar putea fi util cipul dar pt controlul individual nu este nevoie de cip.
    
În România sunt tot mai multe victime ale torturii la distanţă care se face fără cip; nu mai trebuie să trecem cu vederea că România este inclusă într-un plan sofisticat de distrugere. Programele bestiale de experimente şi tortură la distanţă cu arme cu energie direcţionată şi arme psihotronice care se pun acum pe un număr de români, foarte curând pot fi puse pe tot mai mulţi români.
    Scanarea si citirea gândurilor se poate face fără cip.
Ca de obicei, când presa anunţă că ceva este ” posibil”, dar într-un stadiu incipient, realitatea este ”puţin” diferită.
Scanarea şi citirea gândurilor se face demult, cu ajutorul unor receptoare ultra-sofisticate, de la mare distanţă.
Creierul emite constant un câmp electromangnetic, care poate fi receptionat şi decodat cu ajutorul programelor specializate, încât pe monitorul computerului, să apară exact ce gândeşte omul în timp real.
Agenturile practică de mult chestia asta, pentru a fura ideile unor inventatori direct de la sursă, a verifica loialitatea comandanţilor militari şi-a altora aflaţi în poziţii cheie, dar ce-i mai rău, pentru a ‘intra’ în mintea dizidentilor, violandu-le orice urmă de intimitate, în acest fel. Mizeria asta e de regulă cuplată cu tortura cu microunde, aplicată de la distanţă incomozilor lucru pentru care serviciile sponsorizează bandele civile infracţionale.
Nu e nevoie de cipuri, ci doar de o drăcovenie care încape într-o servietă, să nu mai spun că aceeaşi lucruri sunt replicabile prin sateliţii de spionaj la care toate ţările NATO au acces.
Cam asta-i secretul cel mare al democraţiilor vestice: pot omorâ şi chinui oameni în mod complet nedetectabil şi îi pot ”programa” pentru a comite fapte reprobabile, fără ca aceştia să îşi dea seama de aceasta.
    Oameni care se află sub tortură psihotronică, se plâng de tendinţa de a face anumite lucruri care nu sunt în caracterul lor în pofida voinţei proprii.
Mijloacele crude de acum 50 de ani, implicau tortura ”hands-on”, pentru a rupe psihicul omului, ca apoi să poată fi manipulat după plăcere.
Tehnologia incredibilă din ziua de azi, conferă torţionarilor puteri sporite, fără a trebui să miroasă măcar sângele omului, ci părând că joacă un joc video interactiv.
    http://mdzr.blogspot.com/2008/08/serviciile-secrete-si-crima-organizata.html
    http://eufrosin.wordpress.com/2010/04/08/interviu-cu-seful-sri-ii-dezvaluirile/#comment-8268
    http://eufrosin.wordpress.com/2010/06/17/un-rau-imens-este-perpetuat-in-romania-chiar-sub-nasul-nostru-veti-deveni-dvs-urmatoarea-lui-victima/
    http://eufrosin.wordpress.com/2010/10/18/ce-mai-scoate-pe-tapet-adunarea-comisiei-trilaterale-un-ofiter-dgia-continua/
    http://m.mediafax.ro/externe/multe-tari-practica-tortura-desi-au-semnat-o-conventie-impotriva-acesteia-7506914/comentarii/
    http://www.cotidianul.ro/124311-Vineri-Mos-Teaca-si-a-facut-inca-un-serviciu-secret
    https://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?14743.15
    https://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?14743.45 mărturia Ecaterinei N


Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s