Noua ordine mondiala ,,la nivel financiar,, -1-

Drept raspuns la criza economica actuala, s-au accelerat planurile de creare a unei noi ordini mondiale la nivel financiar, de stabilire a unei banci centrale mondiale si a unor monede regionale si chiar si a introducerii unei monede unice la nivel international

Drumul spre o moneda internationala si un guvern mondial
Dupa summitul G20 din 2009 (de la Londra n.ed), au fost anuntate planuri de implementare a unei noi monede globale care sa inlocuiasca rolul pe care dolarul american il are la ora actuala. Punctul 19 al comunicatului lansat de G20 la sfarsitul summitului mentioneaza: „Am fost de acord sa sprijinim o alocatie generala SDR care va injecta 250 de miliarde de dolari in economia mondiala si va creste fondurile disponibile la nivel mondial.“
SDR sau Special Drawing Rights reprezinta „o moneda de hartie sintetica emisa de Fondul Monetar International (FMI)“. Asa cum a raportat si publicatia din Marea Britanie Telegraph: „Liderii G20 au activat puterea FMI pentru a crea bani si a utiliza o politica monetara neconventionala“. Realizand acest lucru, ei de fapt introduc o moneda internationala, care este in afara controlului oricarui stat suveran. Fanii teoriei conspirationiste vor indragi acest lucru.“1
Articolul continua afirmand: „La ora actuala exista o moneda internationala in asteptare. In timp, SDR, probabil ca va evolua intr-un loc de stationare pentru pachetele de actiuni straine ale bancilor centrale, conduse de Banca Populara a Chinei“. Mai incolo se afirma: „crearea unui Consiliu de Stabilitate Financiara pare a fi primul pas inspre un regulator financiar mondial“, sau, cu alte cuvinte, a unei banci centrale mondiale. Este important sa aruncam o privire mai atenta la aceste „solutii“ care sunt propuse si implementate in mijlocul crizei financiare mondiale.
Acestea nu sunt sugestii noi, deoarece au facut parte de mult timp din planurile elitelor mondiale. Oricum, in mijlocul crizei economice actuale, elitele si-au accelerat planurile de „forjare“ a unei Noi Ordini Mondiale la nivel financiar. Este important sa facem referire la fundalul pe care se desfasoara aceste „solutii“ propuse si impuse si sa vedem ce efecte vor avea ele asupra Sistemului Monetar International (SMI) si asupra economiei politice mondiale luata ca un intreg.


Un nou acord Bretton Woods

In octombrie 2008, Gordon Brown, prim minstru al Marii Britanii, a declarat ca „trebuie sa avem un nou acord Bretton Woods – construind astfel o noua arhitectura financiara internationala pentru anii care vor veni“. A continuat spunand: „trebuie sa reformam sistemul financiar international in jurul principiilor stabilite: transparenta, integritate, responsabilitate, o buna administrare si cooperare intre granite“. Un articol din Telegraph preciza ca Gordon Brown si-ar dori „sa vada FMI-ul reformat pentru a deveni o «banca centrala mondiala» care sa monitorizeze indeaproape sistemul economic international si sistemul financiar“.2
In 17 octombrie 2008, primul ministru Gordon Brown a declarat in Washington Post: „Saptamana aceasta, liderii europeni se intalnesc pentru a propune principiile calauzitoare pe care credem ca ar trebui sa fie pusa temelia acestui nou acord Bretton Woods: transparenta, tranzactii bancare rezonabile, responsabilitate, integritate si guvernare globala. Am fost de acord ca este necesara luarea unor decizii urgente care sa implementeze aceste principii, pentru a extirpa astfel iresponsabilele si de multe ori ascunsele creditari ce se afla in inima problemelor noastre. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de o supraveghere a institutiilor financiare, folosirea unor standarde comune la nivel international pentru contabilizare si regularizare, o abordare mai responsabila a remuneratiei executivului care sa recompenseze munca grea, efortul si spiritul intreprinzator dar nu asumarea unor riscuri iresponsabile si de reinnoirea institutiilor internationale pentru a le transforma in niste sisteme de avertizare eficiente pentru economia lumii.“3 (accentuarea apartine autorului)
La inceputul lunii octombrie 2008, s-a raportat ca „la intalnirea din aceasta saptamana din Washington DC a bancherilor din intreaga lume, din cadrul unei conferinte FMI – Banca Mondiala, in care se va discuta criza actuala, marea intrebare care trebuie pusa este daca este sau nu timpul sa se puna bazele unei „politist“ economic mondial, pentru a se asigura astfel ca un crash financiar ca cel din 2008 nu se va mai repeta niciodata.“
Mai mult de atat, „orice organizatie care are puterea de a supraveghea economia mondiala va trebui sa includa reprezentanti ai tuturor natiunilor importante – un fel de „Natiunile Unite“ care sa reglementeze economia“.
Un fost guvernator al Bancii Angliei a sugerat ca „este posibil ca raspunsul sa se afle deja in fata noastra, sub forma Bancii Internationale de Reglementare (Bank for International Settlements – BIS). „Problema este ca nu are dinti. FMI-ul are tendinta de a-si exprima avertismentele referitoare la problemele economice intr-un limbaj foarte diplomatic, insa BIS este mult mai independenta si mult mai bine plasata pentru a se confrunta cu toate acestea, daca i se va da puterea de a face asa ceva.“4

Aparitia monedelor regionale
Pe 1 ianuarie 1999, Uniunea Europeana a stabilit ca euro sa fie moneda sa locala. Desi euro a crescut ca si importanta in ultimii ani, nu va deveni unica moneda de schimb din lume. Exista cereri si tendinte de stabilire a altor monede de schimb regionale, in diverse zone ale lumii.
In 2007, Foreign Affairs, publicatia Consiliului de Relatii Externe a publicat un articol numit: „Sfarsitul monedelor nationale“ in care discuta inconstanta pietelor monetare internationale, afirmand ca au fost propuse solutii „reale“ care sa se adreseze crizelor monetare succesive. Autorul a adresat urmatoarea intrebare: „…oare restaurarea suveranitatii guvernelor va pune oare capat instabilitatii financiare?“
A raspuns afirmand ca: „Aceasta este o diagnosticare gresita, periculoasa… Cursul corect nu este reintoarcerea la un trecut mitic de suveranitate monetara, in care guvernele controlau interesele locale si ratele de schimb, ignorand restul lumii. Guvernele trebuie sa renunte la notiunea fatala ca natiunea le cere sa fabrice si sa controleze banii folositi pe teritoriul lor. Monedele nationale si piata mondiala pur si simplu nu se pot imbina; impreuna ele duc la aparitia unei crize monetare si a unei tensiuni geopolitice mortale. Pentru o globalizare lipsita de pericole, tarile trebuie sa abandoneze nationalismul monetar si sa desfiinteze monedele nedorite, sursa multor dintre instabilitatile din ziua de azi.“
Autorul a explicat: „Nationalismul monetar este pur si simplu incompatibil cu globalizarea. Intotdeauna a fost asa, chiar daca acest lucru a devenit vizibil doar din 1970, cand toate guvernele lumii au facut ca monedele lor de schimb sa devina in mod intrinsec fara valoare“. Autorul a continuat: „Din moment ce dezvoltarea economica nu mai este posibila in afara procesului de globalizare, tarile ar trebui sa abandoneze nationalismul monetar. Guvernele ar trebui sa inlocuiasca monedele nationale cu dolarul sau cu euro, sau, in cazul Asiei, sa colaboreze pentru a crea o noua moneda multinationala, valabila pe o zona comparabila ca si dimensiune si din punct de vedere economic.“5
La modul esential, conform autorului, solutia consta in monedele regionale. Conform raportului Bloomberg, in octombrie 2008 „Ewald Nowotny, membru al consiliului Banci Centrale Europene a declarat ca este in dezvoltare un sistem monetar mondial «tri-polar», care va functiona intre Asia, Europa si SUA si ca este sceptic ca va putea fi vreodata reinviata pozitia centrala a dolarului“.6

Uniunea Natiunilor Sud Americane
Baza „Uniunii Natiunilor Sud Americane“ (UNSA) a fost pusa pe data de 23 mai 2008, cartierul general urmand a fi in Ecuador, Parlamentul Sud American fiind in Bolivia si Banca Sudului in Venezuela. BBC-ul a raportat ca: „Liderii celor 12 natiuni Sud Americane au format un corp regional care are ca scop sporirea integrarii economice si politice in regiune… Membrii UNSA sunt Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Guiana, Paraguai, Peru, Surinam, Uruguai si Venezuela.“7
La o saptamana dupa anuntarea infiintarii Uniunii, s-a anuntat ca: „Presedintele Braziliei Luiz Inácio Lula da Silva a afirmat ca… natiunile Sud Americane vor cauta o moneda de schimb comuna ca parte a eforturilor de integrare regionala…“ A mai afirmat ca: „Vom proceda astfel incat, in viitor, sa avem o banca centrala comuna si o moneda comuna“.8

Consiliul de Cooperare din Golf si moneda regionala

In 2005, Consiliul de Cooperare din Golf (CCG), un bloc regional de comert stabilit intre Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite a anuntat ca si-a propus crearea unui monede de schimb comune pana in 2010. S-a raportat: „Un CCG unit din punct de vedere economic si eficient este in mod clar o propunere mult mai interesanta pentru companiile mari, decat niste economii individuale, in special tinand cont de impedimentele specifice regiunii. Din acest motiv relatiile comerciale din interiorul CCG au constituit un punct central in ultima vreme“.
Mai mult de atat, s-a declarat ca „directia naturala spre care se merge in cadrul acestei orientari catre o mai mare integrare este introducerea unei monede comune, pentru a facilita astfel si mai mult comertul dintre tari.“ S-a anuntat ca „bancherii din regiune au fost de acord sa caute sa realizeze uniunea monetara intr-o maniera similara cu cea din Europa.“9
In iunie 2008 s-a aflat ca „bancherii din Golful Arabic au fost de acord sa creeze anul viitor nucleul unei banci centrale unite, intr-un nou pas inspre uniunea monetara, dar au precizat ca o noua moneda comuna nu va intra in circulatie pana in anul 2010, data ce fusese deja anterior fixata pentru acest pas.“10
In 2002 s-a anuntat ca „statele din Golf s-au consultat cu Banca Centrala Europeana pentru programul lor de unificare monetara“. In februarie 2008, Oman a anuntat ca nu se va alatura unificarii monetare.
In noiembrie 2008, s-a raportat ca: „conform proiectului final al uniunii monetare, banca centrala a Golfului va fi independenta in raport cu guvernele statelor membre“.11
In martie 2009, s-a raportat ca: „CCG nu ar trebui sa se grabeasca in formarea unei monede unice, deoarece statele membre trebuie sa elaboreze cadrul necesar pentru o banca centrala regionala, a declarat guvernatorul Bancii Centrale a Arabiei Saudite…“. Al Jaser a fost citat spunand: „I-au trebuit Uniunii Europene 45 de ani pentru a pune la punct o moneda unica. Nu ar trebui sa ne grabim“.
In 2008, odata cu criza financiara, au aparut noi probleme pentru initiativa CCG: „Presiunea i-a facut anul trecut pe membrii CCG sa-si micsoreze cursul de schimb fixat pe masura ce inflatia a crescut peste 10% in cinci sau sase tari. Toate statele membre cu exceptia Kuweitului si-au fixat cursul valutar dupa cel al dolarului si tind sa urmeze US Federal Reserve atunci cand isi fixeaza rata dobanzii.“12

Uniunea Monetara Asiatica
In 1997, Institutul Brookings a discutat posibilitatea unei Uniuni Monetare Est-Asiatice, afirmand: „Intrebarea care se pune in secolul XXI este daca se vor forma blocuri monetare similare in Asia de Est (si in Emisfera Vestica). Cu dolarul, yen-ul si moneda europeana unica „plutind“ una impotriva celeilalte, economiile mai mici, deschise, vor fi tentate sa se conecteze la una dintre acestea trei.
„Dar aceasta conexiune va fi posibila doar daca va fi acompaniata de schimbari radicale in aranjamentele institutionale, cum ar fi cele care sunt luate in considerare de Uniunea Europeana.
Extinderea mobilitatii capitalului si democratizarea politica vor face tot mai dificila fixarea ratelor de schimb valutare intr-un mod unilateral. Acest proces va necesita cooperarea internationala si o cooperare eficienta va necesita luarea unor masuri asemanatoare cu unificarea monetara.“13
In 2001, un articol online din Asia Times a analizat un discurs tinut de economistul Robert A. Mundell in cadrul Universitatii Chulalongkorn din Bangkok : „ «ANASE plus trei (cei zece membrii ai Asociatiei Natiunilor Asiatice Sud-Estice plus China, Japonia si Coreea) ar trebui sa se uite la Uniunea Europeana ca la un model pentru o mai apropiata integrare a politicii monetare, a comertului si eventual, o integrare a monedei», a afirmat Mundell“14
Pe data de 6 mai 2005, site-ul Asociatiei Natiunilor Asiatice Sud-Estice a anuntat: „China, Japonia, Coreea de Sud si cei zece membrii ai ANASE au fost de acord sa isi extinda reteaua de schimburi valutare bilaterale in ceea ce ar putea deveni un potential Fond Monetar Asiatic…
Oficialii celor 13 natiuni care s-au intalnit la conferinta anuala de la Istanbul a Bancii Asiatice de Dezvoltare (BAD) pareau hotarati sa transforme variatele acorduri bilaterale     intr-un fel de acord multilateral, desi nici unul dintre oficiali nu l-ar numi in mod direct Fondul Monetar Asiatic“.15
In august 2005, Federal Reserve Bank din San Francisco a publicat un raport cu privire la perspectiva unei Uniuni Monetare Est – Asiatice, afirmand ca Asia de Est satisface criteriile necesare pentru a pune bazele unei uniuni monetare. Se precizeaza insa ca, in comparatie cu initiativa europeana, „realizarea oricarui aranjament monetar, inclusiv acela al unei monede unice, este mult mai greu de realizat in Asia de Est“. Mai incolo se mentioneaza: „In Europa, o uniune monetara a fost posibila deoarece a fost parte a unui proces mai larg de integrare politica“.
Se precizeaza de asemenea ca: „Aparent nu exista o dorinta de integrare politica in Asia de Est, in parte din cauza marilor diferente care exista intre tari, in termeni de sistem politic, cultura si istorie.
Drept rezultat al istoriei lor individuale, tarile din Asia de Est sunt destul de grijulii in ceea ce priveste suveranitatea lor“.
O alta problema majora, asa cum a fost prezentata in publicatia San Francisco Fed, este ca „guvernele din Asia de Est par a fi mult mai suspicioase in ceea ce priveste puternicele institutii supranationale“ si astfel, „in Asia de Est, preocuparile legate de suveranitate au facut ca guvernele sa fie sovaitoare in ceea ce priveste delegarea autoritatii unor institutii supranationale, cel putin pana in prezent“.
Aceasta explica de ce, in opozitie cu pasii realizati in Europa in directia crearii unei uniuni monetare, „nu s-a reusit realizarea la scara larga a vreunui acord de libera comercializare intre tarile cele mai mari din regiune, Japonia, Coreea, Taiwan si China“. O alta problema este ca: „Asia de Est nu pare a avea un candidat clar pentru o moneda interna de referinta care sa fie utilizata pentru un aranjament de cooperare in privinta cursului valutar.
Cele mai de succes monede de circulatie au fost create „pe spatele“ monedele deja existente, stabilindu-se astfel certitudinea convertibilitatii ei si astfel realizandu-se legatura cu noul“.
Raportul concluzioneaza: „…stabilizarea cursului valutar si integrarea monetara sunt putin probabile in viitorul apropiat. Cu toate acestea, Asia de Est se integreaza prin intermediul schimburilor comerciale, chiar daca nu se pune un accent prea mare pe acordurile formale de liberalizare a comertului.
Mai mult decat atat, exista dovezi a unei cooperari financiare crescute in regiune, incluzand aici dezvoltarea unor aranjamente regionale pentru a furniza lichiditati pe perioada crizelor prin intermediul unor operatiuni swap valutare bilaterale, a unei supravegheri a economiei regionale si a dezvoltarii unor legaturi stranse intre pietele comerciale din regiune“.
In final se mentioneaza: „S-ar putea de asemenea ca Asia de Est sa avanseze pe aceeasi cale (ca si Europa), la inceput prin niste acorduri mai lejere, pentru a se stabiliza monedele de schimb, urmate mai apoi de niste acorduri mai stranse si culminand in cele din urma cu adoptarea unei ancore comune – si apoi, dupa aceasta, poate chiar a unui dolar al Asiei de Est“.
In 2007, AFP a raportat ca: „In Asia ar putea fi necesar sa fie puse bazele unui fond monetar asiatic, daca e sa faca fata unor socuri financiare similare cu cele care au zguduit regiunea cu 10 ani in urma“ si ca „viitoarea integrare financiara asiatica este cel mai bun antidot pentru viitoarele crize financiare asiatice“17
In septembrie 2007, Forbes a anuntat ca: „O uniune monetara Est-Asiatica intarita de Japonia este posibila, dar in regiune lipseste vointa politica de a realiza asa ceva, a afirmat Banca Asiatica de Dezvoltare (BAD)“. Pradumna Rana, un economist BAD a afirmat ca „pare posibila stabilirea unei uniuni monetare in Estul Asiei – in special intre Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Filipine, Singapore si Thailanda.“
Un alt studiu realizat de Ganeshan Wignaraja de la BAD si Universitatea Johns Hopkins pretinde ca: „in Asia exista un puternic potential economic pentru o integrare monetara, desi baza politica a unui astfel de acord nu este inca realizabila“.
In plus, ei au mai afirmat ca o integrare reala la nivele comerciale „va intari in realitate nevoia unei uniuni monetare in Asia, intr-un mod similar cu cel jucat de integrarea reala a diverselor sectoare in Europa“.
Conform raportului, „Pradumna Rana a afirmat ca drumul catre o uniune monetara a Asiei ar putea merge inainte pe directii multiple si cu viteze multiple, avand drept scop o zona asiatica caracterizata printr-o liberalizare a comertului“18 In aprilie 2008, Xinhua a raportat ca „guvernatori ai bancilor si ministrii de finante ai ANASE s-au intalnit in orasul Da Nang din Vietnam, pentru a discuta probleme legate de integrarea financiara si monetara si cooperarea din regiune“.19

Uniunea Monetara Africana
La ora actuala, in Africa exista mai multe initiative diferite de uniune monetara cat si uniunile monetare existente deja pe continent. Una dintre aceste initiative este „proiectul de uniune monetara al Comunitatii Economice a Statelor din Africa de Vest (CESAV), care este un grup regional format din 15 tari din Africa de Vest.20
Printre membrii acestora se numara cei ai unei uniuni monetare deja existente in regiune, Uniunea Monetara si Economica a Africii de Vest (UMEAV). CESAV consta din Benin, Burkina Faso, Côte d’Ivoire, Guinea, Guinea Bissau, Mali, Niger, Senegal, Siera Leone, Togo, Capul Verde, Liberia, Ghana, Gambia si Nigeria. Uniunea Africana (UA) a fost fondata in 2002 si este o organizatie interguvernamentala formata din 53 de state africane.
In 2003 Institutul Brookings a realizat un studiu21 despre integrarea economica a Africii. In aceasta se afirma: „Africa, la fel ca si alte regiuni ale lumii, tinteste spre crearea unei monede comune. Deja exista proiecte pentru realizarea unor uniuni monetare regionale iar procesul de licitare pentru o eventuala banca centrala a Africii este pe cale sa inceapa.“
De asemenea se afirma: „Moneda comuna era de asemenea un obiectiv al Organizatiei pentru Unitatea Africana si pentru Comunitatea Economica Africana, predecesorii UA“. Se mai mentioneaza de asemenea ca: „Tratatul de la Abuja din 1991 ce a pus bazele Comunitatii Economice Africane, a schitat sase stagii pentru atingerea unei zone monetare unice pentru Africa, care erau programate sa fie infaptuite pana in 2008. In stadiile initiale, cooperarea regionala si integrarea din interiorul Africii trebuie sa fie intarita si acest lucru ar putea implica realizarea unor uniuni monetare regionale. Stadiul final implica intemeierea unei Banci Centrale Africane (BCA), crearea unei monede africane unice si a unei Uniuni Monetare si Economice Africane“.
Studiul mentioneaza in continuare ca Banca Centrala Africana „nu va fi creata pana in 2020 (dar), procesul de licitatie pentru locatia ei este posibil insa sa inceapa curand“; cu toate acestea, „exista planuri de creare a unor uniuni monetare regionale variate, care vor forma probabil blocurile de constructie pentru Banca Centrala Africana si pentru moneda unica“.
In august 2008, site-ul allAfrica.com a anuntat ca „guvernatorii bancilor centrale africane au convenit sa discute in cadrul unei intalniri probleme legate de crearea a trei institutii financiare – Uniuni Africane (UA)“ ca urmare a „rezolutiei UA ce a stabilit crearea Fondului Monetar African (FMA), Bancii Centrale Africane (BCA) si a Bancii Africane de Investitii (BAI)“.
Guvernatorii „au fost de acord ca atunci cand va fi deja intemeiata, BCA sa administreze doar moneda unica a Africii, constituind autoritatea monetara a continentului“.22 In martie 2009, s-a raportat ca „luna aceasta (martie) Uniunea Africana va semna un memorandum de intelegere cu Nigeria cu privire la infiintarea unei banci continentale centrale“ si ca „Maxwell Mkwezalamba, Comisarul Uniunii Africane a declarat reporterilor ca aceasta institutie va fi localizata in Abuja, capitala Nigeriei,“.
In continuare, „ca un pas intermediar in crearea bancii, corpul pan-african va pune bazele unui Institut Monetar African in urmatorii trei ani, a declarat el la o intalnire a economistilor africani“ si a fost citat spunand ca „am fost de acord sa lucram cu Asociatia Guvernatorilor Bancilor Centrale Africane pentru a institui o comisie tehnica unita care sa lucreze la pregatirea unei strategii comune“23
Website-ul Ministerului Afacerilor Externe al Keniei a raportat ca: „Comisarul Uniunii Africane pe probleme economice, dr. Maxwell Mkwezalamba si-a exprimat optimismul in privinta adoptarii unei monede unice in Africa“ si ca „principala tema discutata la intalnirea comisiei UA din Kenia a fost „crearea unei singure monede africane: ce abordare optima trebuie adoptata pentru a accelera procesul de creare a unei monede unice continentale“24

Uniunea Monetara Nord Americana si Amero
In ianuarie 2008 am scris un articol in care am analizat miscarea ce militeaza inspre crearea unei monede unice Nord Americane, probabil purtand numele de amero (vezi: Andrew G. Marshall, North American Monetary Integration: Here Comes the Amero, Global Research, 20 ianuarie 2008).
Voi reda pe scurt informatiile prezentate in acel articol. In 1999, Institutul Fraser, un important si foarte influent institut canadian a publicat un raport realizat de profesorul de economie Herbert Grubel, intitulat: „The Case for the Amero: The Economics and Politics of a North American Monetary Union“. In acesta se mentiona ca „planul pentru Uniunea Monetara Nord Americana prezentat in acest studiu este conceput astfel incat sa includa Canada, Statele Unite si Mexicul“ si ca „Banca Centrala Nord Americana, la fel ca si Banca Centrala Europeana, va avea o constitutie care o va face responsabila doar pentru mentinerea stabilitatii pretului“.25
El a remarcat: „…suveranitatea nu este infinit valabila. Meritul renuntarii la anumite aspecte ale suveranitatii trebuie sa fie determinat in functie de castigurile aduse de un astfel de sacrificiu… Este important de observat ca, in practica, Canada a renuntat la suveranitatea sa economica in multe zone, cea mai importanta dintre acestea implicand Organizatia Mondiala a Comertului (inainte GATT), Acordul Nord American de Comert Liber cat si Fondul Monetar International si Banca Mondiala“.26
De asemenea, in 1999, Institutul C.D. Howe, unul dintre cele mai importante institute din Canada, a realizat un raport numit „From Fixing to Monetary Union: Options for North American Currency Integration“. In acest document este consemnat: „Cea mai simpla modalitate de a aborda conceptul de UMNA (Uniunea Monetara Nord Americana) este de a o vedea ca echivalentul Nord American al Uniunii Monetare Europene (UME), si, prin extensie, la fel si cu euro“27
In continuare se mentioneaza: „Este clar faptul ca UMNA va insemna sfarsitul suveranitatii in politica monetara canadiana. Si mai mult, va insemna abandonarea unei rate de inflatie „fabricata“ in Canada pentru o rata SUA sau UMNA“.28
In mai 2007, David Dodge, guvernatorul Bancii Canadei (banca centrala a Canadei) a afirmat ca „America de Nord s-ar putea sa imbratiseze intr-o zi conceptul unei singure monede de schimb, exact ca si euro“. S-a raportat ca „unii au numit moneda unica Nord Americana amero“. Raspunzand la niste intrebari dupa terminarea discursului sau, Dodge a afirmat ca o singura moneda de schimb este „posibila“.29
In noiembrie 2007, unul dintre cei mai mari miliardari canadieni, Stephen Jarislowsky, de asemenea membru al consiliului Institutului C.D. Howe, a declarat unui comitet parlamentar canadian: „Canada ar trebui sa isi inlocuiasca dolarul cu o moneda Nord Americana, sau sa o stabilizeze dupa moneda americana, pentru a evita variatiile pe care le-a experimentat rata de schimb a dolarului canadian “.
A adaugat: „Cred ca ar trebui sa incepem sa ne gandim serios la un model de moneda de schimb continentala, exact ca in Europa“.30 Fostului presedinte al Mexicului, Vicente Fox – cand a aparut in 2007 la emisiunea Larry King Live de pe canalul de televiziune CNN, – i s-a pus o intrebare in legatura cu posibilitatea unei monede comune pentru America Latina, la care a raspuns astfel: „Pe termen lung, foarte lung. Ceea ce eu si presedintele Bush am propus, este ALCA, care este o uniune comerciala pentru toate Americile. Si totul mergea bine pana cand a venit Hogo Chavez. El a decis sa se izoleze. A decis sa combata ideea, sa o distruga… „ Larry King a intrebat apoi: „Va fi ca un euro dolar, nu?“ Fox a raspuns: „Ei bine, aceasta va fi ceva pe termen foarte lung. Cred ca primul pas va fi realizarea unui acord comercial. Si apoi, pasul urmator va fi o noua viziune, exact cum incercam sa facem cu NAFTA.“31
In ianuarie 2008, Herbert Grubel, cel care a conceput termenul de amero in cadrul raportului Institutului Fraser, a scris un articol pentru Financial Post, in care a recomandat fixarea dolarului canadian la dolarul american, la o rata de schimb fixa, desi a admis ca exista probleme inerente in aceasta directie, cum ar fi de exemplu faptul ca US Federal Reserve va controla astfel interesele canadiene.
A adaugat: „…exista o solutie in privinta acestei lipse de incredere. In Europa, aceasta problema s-a rezolvat prin crearea monedei euro si sfarsitul formal al capacitatii bancilor nationale centrale de a mai fixa rate de interes. Crearea intr-un mod analog a monedei amero nu este posibila fara cooperarea putin probabila a Statelor Unite. Aceasta face ca problema credibilitatii sa fie rezolvata prin crearea unilaterala a unei comisii care se va ocupa cu cursul valutar, care va avea grija ca dezechilibrele internationale a balantei de plati sa duca la schimbari in rezerva financiara a Canadei si in rata dobanzii, pana cand dezechilibrele sunt eliminate, toate acestea fara vreo actiune din partea Bancii Canadei sau ca urmare a vreunei interventii a politicienilor. Ar fi de dorit crearea simultana a unei astfel de comisii si a unui nou dolar canadian evaluat la egalitate cu dolarul american“.32
In ianuarie 2009, Market Watch, o publicatie online a Wall Street Journal, a discutat posibilitatea unei inflatii galopante a dolarului american si apoi a declarat in privinta posibilitatii crearii amero: „Desi este dificil de imaginat, intuitiv are sens“. „Capacitatea de a combina resursele naturale canadiene, ingeniozitatea americana si forta ieftina de munca din Mexic va permite Americii de Nord sa concureze mai bine pe o scara globala“.
Autorul a mai mentionat: „daca miscarea politica de frunte va determina si mai multe datorii, in loc sa permita ca economiile si datoriile sa se alinieze, trebuie sa luam in considerare posibilitatea declansarii unui soc la nivelul sistemului.“
El a adaugat: „Daca aceasta dinamica se va incheia – si nu am nici o certitudine ca asa va fi – balanta globala a puterilor se va fragmenta in patru regiuni primare: America de Nord, Europa, Asia si Estul Mijlociu. Intr-un astfel de scenariu, ramificatiile se vor manifesta prin intermediul unor tulburari sociale si conflicte geopolitice.“33

Phoenix – o moneda globala
In 1988, in publicatia The Economist a aparut un articol numit Get Ready for the Phoenix,34 in care se consemna: „30 de ani de acum incolo, americanii, japonezii, europenii si oameni din multe alte tari bogate si unele relativ sarace, cand vor merge la cumparaturi vor plati probabil cu aceeasi moneda. Preturile nu vor fi in dolari, yeni, ci, hai sa spunem, in phoenix.
Phoenix va fi favorizat de catre companii si de catre cumparatori deoarece va fi mult mai convenabil decat monedele nationale din zilele noastre, care atunci vor parea o demodata sursa de dezechilibre pentru viata economica a secolului XX“.
In articol se afirma de asemenea: „prabusirea financiara (din 1987) a facut guvernele sa inteleaga ca amagirea cooperarii politice poate fi mai rea decat nimic si ca pana ce o reala cooperare nu este posibila (pana cand guvernele nu abandoneaza o parte macar din suveranitatea economica) viitoarele incercari de stabilizare a cursului valutar nu vor fi prea eficiente“.
Uimitor, articolul mentioneaza: „probabil vor fi necesare mai multe rasturnari ale ratei de schimb, cateva crash-uri financiare si probabil inca una sau doua crize economice pana ce politicienii vor fi dispusi sa isi indrepte privirea in aceasta directie. Acest lucru indica spre o secventa de criza urmata de o rezolvare de mantuiala, urmata de alta criza, care se va intinde mult dincolo de anul 2018 – cu doua exceptii.
Pe masura ce timpul trece, pagubele cauzate de instabilitatea monetara vor fi din ce in ce mai mari si aceleasi tendinte care vor determina aceste lucruri vor face ca utopia uniunii monetare sa fie realizabila.“
In continuare articolul precizeaza: „Zona phoenix va impune constrangeri destul de stranse guvernelor nationale. „Nu va exista de exemplu, o politica monetara nationala. Stocul mondial de phoenix va fi fixat de catre o noua banca centrala, probabil rezultata din FMI.
Rata mondiala a inflatiei – si deci, in anumite limite, rata de inflatie a fiecarei natiuni – va fi in mainile acesteia. Fiecare tara se poate folosi de taxe si de banii publici pentru a compensa diverse caderi temporare, dar pentru a-si finanta deficitul bugetar va trebui mai degraba sa imprumute bani decat sa tipareasca“.
Autorul admite: „Aceasta inseamna o mare pierdere din punctul de vedere al suveranitatii economice, dar tendintele care fac conceptul phoenix atat de atragator oricum vor diminua acea suveranitate. Chiar si intr-o lume cu rate de schimb mai mult sau mai putin oscilante, guvernele si-au vazut independenta politica „amenintata“ de catre o lume exterioara, neprietenoasa“.
Articolul a concluzionat: „moneda Phoenix probabil va incepe ca un cocktail de monede nationale, exact cum este astazi Special Drawing Right. In timp insa, valoarea sa impotriva monedelor nationale nu va mai conta, deoarece oamenii o vor prefera deoarece este mai convenabila si mai stabila“. In final se afirma: „ganditi-va ca probabil moneda Phoenix va intra pe piata in jurul anului 2018 si uratii bun venit cand se va petrece acest lucru“.

Recomandari pentru o moneda globala
In 1998, IMF Survey a pus in discutie un discurs tinut de James Tobin, un important economist american, in care a argumentat ca: „o solutie viabila la preturile oscilante ar putea fi introducerea unei monede internationale unice“. Ulterior a adaugat ca mai exista: „inca o mare nevoie… de creditori ca ultima resursa“.35
In 1999, economista Judy Shelton s-a adresat in fata la House of Representatives Committee on Banking and Financial Services din SUA. Ea a afirmat36: „Continua expansiune a liberalizarii comertului, integrarea tot mai mare a pietelor financiare si aparitia comertului electronic, toate acestea creeaza nevoia unui standard monetar international – o unitate globala de calcul“. Shelton a explicat: „Uniunile monetare regionale par a fi urmatorul pas in evolutia inspre un fel de ordine monetara internationala. Europa a adoptat deja o moneda unica. Asia s-ar putea sa se organizeze intr-un bloc monetar regional pentru a fi protejata impotriva asalturilor speculative ale monedelor individuale ale natiunilor mai slabe.
Numeroase tari din America Latina iau deja in considerare diverse aranjamente monetare pentru a se izola de „infectia“ financiara si a evita consecintele economice ale devalorizarii“.
„O importanta intrebare este daca acest proces de evolutie monetara va fi directionat inteligent sau daca va fi pur si simplu condus de evenimente. In opinia mea, conducerea politica poate juca un rol decisiv in construirea unui sistem monetar mai ordonat si mai rational decat abordarea complet libera de la ora actuala in privinta relatiilor de schimb valutar“. Ulterior a adaugat: „Asa cum am vazut deja si in Europa, secventa de dezvoltare este: (1) construirea unei piete comune, si (2) stabilirea unei monede unice. Intr-adevar, pana nu ai o moneda unica, nu ai cu adevarat o piata comuna eficienta“.
Shelton a concluzionat: „Ideal ar fi ca fiecare natiune sa doreasca sa isi converteasca moneda nationala la o rata fixa intr-o rezerva universala de capital. „Acest lucru va crea automat o uniune monetara globala bazata pe o unitate comuna de calcul. Cealalta cale catre o ordine monetara stabila este a crea cu greu un drum spre o moneda comuna ancorata de un capital cu o valoarea intrinseca. In timp ce impulsul actual spre dolarizare ar trebui incurajat, in special in cazul Canadei si a Mexicului, in final stabilitatea ordinii monetare internationale nu ar trebui sa se bazeze pe o singura natiune“
Paul Volcker, fost guvernator al Federal Reserve Board, SUA, a afirmat in ianuarie 2000: „Daca e sa avem cu adevarat o economie globala, atunci o moneda internationala unica are sens“.
El a fost citat intr-un discurs tinut pe data de 18 septembrie 2000 de Sirkka Hämäläinen, membru in comitetul executiv al Bancii Centrale Europene, care a afirmat: „S-ar putea sa aiba dreptate, s-ar putea ca intr-o zi sa avem o singura moneda internationala. Poate ca integrarea europeana poate fi vazuta, la fel ca orice integrare regionala, ca un pas inspre o situatie ideala, aceea a unei lumi pe deplin integrate. Daca si cand aceasta lume va vedea lumina zilei, este imposibil de spus. Oricum, ceea ce pot spune este ca aceasta viziune pare imposibila in prezent, la fel cum a parut si ideea unei uniuni monetare europene acum 50 de ani, cand a inceput procesul de integrare europeana.“37
In noiembrie 2000, FMI a organizat o conferinta internationala si a publicat un scurt raport intitulat: „O singura lume, o singura moneda: menire sau iluzie?“37 in care se mentiona: „Asa cum se observa tot mai clar, lumea se divide in mod gradat in cateva blocuri monetare regionale, extensia logica a acestei tendinte reiese ca o posibilitate teoretica: aceea a unei unice monede internationale. Daca atat de multe tari vad beneficiile rezultate de pe urma integrarii monetare, oare o integrare monetara mondiala nu ar maximiza aceste beneficii?“.
Conform raportului: „blocul dolarului, deja sprijinit de puterea economiei americane, a fost extins prin intermediul dolarizarii si a pacturilor regionale de comert liber“. „Blocul euro reprezinta o uniune economica care este proiectata sa devina o uniune politica deplina, cu toate sansele de a se extinde in Europa centrala si de Est. Un bloc al yenului s-ar putea sa se nasca din propunerile curente de cooperare monetara asiatica. O uniune monetara s-ar putea sa apara intre membrii Mercosur din America Latina, in jurul Africii de Sud deja exista o zona monetara geografica si o fuziune a dolarului australian cu cel neo-zeelandez este un subiect discutat de foarte mult timp in Oceania“. Raportul continua: „Aceleasi randamente economice si imperative fizice care imping impreuna monedele regionale exista probabil si la urmatorul nivel – la cel global…
Economiile mai mici si mai vulnerabile – acelea pe care comunitatea internationala nu incearca suficient sa le ajute – vor avea cel mai mult de castigat din siguranta si stabilitatea care va acompania introducerea unei monede unice“
Tineti minte faptul ca acest document este emis de catre FMI, astfel ca recomandarile care sustin ei ca ar „ajuta“ tarile mai mici si mai vulnerabile, ar trebui inghitite impreuna cu un dram de sare, sau mai bine zis cu un sac…
Economistul Robert A. Mundell face de mult timp apel la o moneda internationala unica. Pe site-ul sau, el afirma ca crearea unei monede globale este „un proiect ce va restitui sistemului monetar international o mult dorita coerenta, va oferi Fondului Monetar International capacitatea de a promova stabilitatea si de a fi un catalizator pentru armonia internationala“ El afirma: „beneficiile unei monede globale ar fi enorme. Preturile din intreaga lume vor fi exprimate in aceasi unitate si vor fi mentinute egale in diversele parti ale globului.
In afara de tarife si controale, comertul dintre tari se va desfasura la fel de usor precum se desfasoara acum intre statele SUA“.39

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s