Al-Qaida sub controlul Pentagonului !

Într-o adresare video specială, Alex Jones denumește operațiunea Al-Qaida drept „briceagul elvețian” de destabilizare. Altfel spus, este un instrument de instigare a crizei prin care globaliștii își permit să ofere o soluție în contexte variabile.

Astăzi „liberi profesioniști” (rebelii/mercenarii) în Libia; ieri teroriști în „războiul contra terorii”. Înainte de aceasta, aliaţi împotriva Serbiei, în anii 80 luptători pentru dreptate. O extensie a politicii externe a Statelor Unite şi Pentagon o reprezintă inamicul din umbră ce se presupune a fi condus de Osama bin Laden și jihadiștii de top precum Anwar al Awlaki. Al-Qaida își mută poziția pe tabla de șah geopolitică la dorința maeștrilor din gruparea mafiotă internațională cu caracter de spionaj. Aceasta este, probabil, cea mai mare păcăleală a guvernului american și nu numai, dar tactica este de fapt unul dintre cele mai vechi trucuri pentru orice stat care dorește putere.

Pentru lumea obișnuită ce a trăit în falsul „război contra terorii”, perioadă de spaimă ce a urmat atacurilor de la 11 septembrie și care s-a învârtit în jurul persoanei lui bin Laden, trebuie să fie destul de confuz acum să citească titluri de ziare precum cel din Libia: Occidentul și Al-Qaeda de aceeași parte. Într-adevăr, forțele rebele ce încearcă să-l răstoarne pe Gaddafi sunt indiscutabil susținute de mai bine de o mie de soldați din Al-Qaida și se bucură de sprijin total: arme, avioane, finanțare și forțe ale Statelor Unite, Marii Britanii, NATO și alți aliați. CIA și forțele britanice SAS care acum sunt „oficial” introduse în Libia sub pretextul de a oferi sprijin, au operat cel puțin o lună în mod secret.

În orice caz, această farsă, faptul că Al-Qaida este în realitate condusă de Pentagon, are o istorie mult mai amplă decât se poate relata într-o filmare.

Dubla gândire: crearea inamicului, prostirea publicului

Lăsând la o parte punctele culminante din istoria duplicitară a grupării Al-Qaida, să luăm în considerare aceste declaraţii contradictorii de la doi preşedinţi ai Statelor Unite în legătură cu talibanii, Al-Qaida:

Ei urăsc libertățile noastre – libertatea religiei, libertatea de exprimare, libertatea noastră de a vota şi de a ne convoca şi nu sunt de acord cu ele.”, George W. Bush, la o sesiune comună a Congresului şi a poporului american, pe 20 septembrie 2001.

Aceşti domni (talibanii) sunt echivalentul moral al părinţilor fondatori ai Americii.”, Ronald Wilson Reagan în 1985, în timp ce îi introducerea mass-mediei pe liderii lui Mujahedini pe peluza Casei Albe.

Răspunsul la contradicţie este să înveți să îmbrăţişezi înşelăciunea ca adevăr, ori de câte ori statul spune să faci acest lucru, la fel ca Winston Smith, care în cele din urmă „învaţă” în cartea „1984”, atunci când el este constrâns să constate că 2+2=5O’Brien, cel care-l tortura îi spunea:

„Tu eşti o persoană care învaţă lent, Winston.”

„Cum pot ajuta? (a murmurat Winston). Cum pot să ajut văzând așa ceva în fața ochilor. Doi cu doi fac patru.”

„Uneori, Winston, acestea fac cinci. Uneori fac trei. Alteori, sunt toate la un loc. Trebuie să încerci mai mult. Nu este uşor să devii sănătos.”

Karl Rove, un arhitect cheie al administraţiei Bush, cunoscut  drept „creierul lui Bush”, a pedepsit crunt niște reporteri în 2002 pentru că au încercat să facă apel la „comunitatea bazată pe realitate” în faţa unui preşedinte care conform Ron Suskind de la NY Times s-a exprimat unor membri importanți ai Congresului, asistenților săi şi altor personalități de genul, declarând că nu a avut nevoie de fapte:

Ajutorul meu [Rove] a spus că tipii ca mine fac parte „din ceea ce noi numim o comunitate bazată pe realitate”, pe care tot el a definit-o ca fiind reprezentată de oameni care „cred că soluţiile ies la iveală prin studiul rațional asupra realității perceptibile”. Am dat din cap şi am murmurat ceva despre principiile de iluminare şi empirism. Rove m-a întrerupt: „Nu acesta este modul în care lumea funcționează acum cu adevărat”, a continuat el. „Suntem un imperiu acum şi în momentul în care acţionăm, ne creăm propria noastră realitate. Şi în timp ce studiați acea realitate – în mod rațional, după cum vreţi – se acţionează din nou, ceea ce duce la crearea de alte noi realităţi, ce pot fi studiate de asemenea, acesta e modul în care lucrurile se vor rezolva. Noi suntem actorii istoriei… și vouă, tuturor, nu vă rămâne decât să studiați ceea ce facem.”

Fără ştirea mass-mediei la acel moment, Rove opera în numele unui guvern care nu a fost doar arogant, dar a luat și o pagină direct din textul lui George Orwell din 1984. Inamicul Americii, Osama bin Laden şi gruparea sa Al-Qaida a fost remarcabil, asemenea lui Emmanuel Goldstein, personaj negativ din Oceania din cartea 1984. Goldstein [sau bin Laden] a fost „comandantul unei mari armate din umbrăo reţea secretă de complotişti fideli răsturnării statului.” Un duşman care nu ar putea fi găsit, ucis sau încetinit de la a influenţa noi conspiratori la rândul său. „Într-un loc oarecare sau în altul”, Orwell a scris „că el se afla încă în viață și își hașura conspirațiile.”

„Goldstein își arunca obișnuitul atac veninos asupra doctrinelor de partid, un atac atât de pervers și de exagerat încât și un copil l-ar fi putut sesiza, şi totuşi doar suficient de plauzibil pentru a umple pe cineva cu un sentiment alarmat asupra faptului că alte persoane, mai puţin stăpâne pe sine, ar putea pica în plasa lui… Goldstein a produs frică şi mânie în mod automat. El a fost un obiect al urii mai constant chiar decât Eurasia sau Eastasia, pe vremea când Oceania era în război cu una din aceste puteri, a fost, în general, la pace cu celelalte. Dar ceea ce a fost ciudat a fost că deși Goldstein era detestat şi dispreţuit de toată lumea… influenţa sa nu părea să scadă”.

În 1984, se zvonea că Goldstein ar putea chiar fi luat refugiat undeva în proprietatea statului; în consecinţă „n-a trecut nici o zi până când spionii şi sabotorii care acţionau sub indicaţiile sale nu au fost demascați de Poliția Gândirii”. În America zilelor noastre, Departamentul de Securitate a Patriei (Homeland Security) ia acum această posibilitate ca și directivă, escortând şi cercetând oameni obişnuiţi pretutindeni în căutarea din umbră a Al-Qaida sau a „teroriştilor crescuți acasă”. De asemenea, ca şi în 1984copiii au fost instruiţi pentru a fi spioni și a retrage (în mod dezonorabil) adulții suspecți.

În spatele minciunilor inventate pentru a controla membrii de partid şi a menţine puterea, O’Brien, cel care l-a torturat pe Winston şi membru al partidului interior, a mărturisit că a luat parte personal la scrierea cărții lui Goldstein, carte scoasă în afara legii – o minciună pentru a servi statului. A fost necesar pentru partea de control să se creeze un mit viu care să-l portretizeze pe Goldstein ca un clasic, evaziv „duşman extern”.Avantajul unui inamic extern a fost observat de către mulţi, inclusiv de Clubul de la Roma, care a scris în 1991 că „oamenii se unesc cu adevărat doar atunci când se confruntă cu un inamic extern puternic… În acest moment trebuie găsit un nou duşman, real sau inventat, funcție de obiectiv”. Henry Kissinger, de asemenea, glumea la Bilderberg în 1991 că Naţiunile Unite ar putea să profite de pe urma „unei ameninţări externe de dincolo” ca să unească popoarele lumii.

Astfel, dieta constantă a propagandei, include cele două minute de ură recomandate zilnic în tranşe noi și are la bază ereziile și crimele lui Goldstein. În 1984, Goldstein era:

„aproape la acelaşi nivel cu însuşi Big Brother, ulterior s-a angajat în activităţi anti-revoluţionare, a fost condamnat la moarte, a scăpat şi a dispărut misterios. Programele celor „două minute de ură” variau de la o zi la alta, dar nu a existat nici unul în care Goldstein să nu fi fost personajul principal. El a fost principalul trădător”.

O’Brien a admis pe parcursul unei sesiuni de educație prin tortură a lui Winston că: „Goldstein şi ereziile lui vor trăi pentru totdeauna. În fiecare zi, la fiecare moment, acestea vor fi scoase la iveală, discreditate, ridiculizate, scuipate şi totuşi ei vor supraviețui mereu.” Bin Laden a fost evident acelaşi inamic arhetipal, în ciuda faptului că a fost vrut mort sau viu (Bush, 18 septembrie 2001), armatele nu-l pot găsi (TIME 2002) nici după un deceniu.

Desigur, au fost lansate videoclipuri false cu înregistrări audio pretinse a fi trimise de bin Laden; acestea au apărut de obicei chiar înainte de alegeri (Tom Ridge a recunoscut mai târziu că ameninţările teroriste au fost lansate pentru a ajuta la realegerea electorală a lui Bush) sau atunci când se considera că poporul american are nevoie de o reamintire a ameninţării teroriste. Înainte de admitere, analiştii au suspectat în mod corect că logo-urile au fost plasate de către CIA și atașate de Intel Center. În ciuda faptului că bin Laden este raportat ca fiind mort, sau că a fost în spital pentru dializă renală, Osama bin Laden a fost evaziv de fiecare dată şi supravieţuirea lui ca inamic extern, ca și în cazul lui Goldstein, pare aproape garantată.

Al-Qaida aliatul / Al-Qaida dușmanul

Adevăratul Osama bin Laden este un western instruit activ de CIA cu numele de cod declasificat „Tim Osman”. El a fost ales să conducă Mujahhedinii / Talibanii în Afganistan până la un punct, pentru că familia sa înstărită a fost parteneră de afaceri pe termen lung cu familiile cheie din Occident, inclusiv familia Bush (grupul Carlyle). De fapt George H.W Bush, tatăl, s-a întâlnit cu unul dintre membrii familiei bin Laden, fratele lui Osama, în dimineaţa zilei de 11 septembrie. Adevăratul Mujahedin a fost folosit pentru o varietate de scopuri politice occidentale din spate, printre care răsturnarea şi destabilizarea.

Înapoi în 1979, Al-Qaeda, în formula sa de atunci, de Mujahedin / Taliban, era arma secretă a Americii înoperaţiunea Cyclone. Mai întâi  geo-strategistul Zbigniew Brzezinski, apoi consilier de securitate națională sub conducerea președintelui Carter, au fost cei care au complotat să atragă Uniunea Sovietică într-o capcană prin care să-i poată stoarce de bani. Documentele declasificate ce autorizează acțiunea A / B

Brzezinski a acordat un interviu pentru Le Nouvel Observateur din Franța în 1998, o scuză sub acoperire cu privire la ajutoarele lor către mujahedini cu şase luni înainte ca Uniunea Sovietică să invadeze Afganistanul. În continuare este expus un fragment din interviu:

Întrebare: Nu regretați nimic azi?

BrzezinskiCe să regret? Această operațiune secretă a fost o idee excelentă. A avut ca efect trimiterea ruşilor în capcana Afganistanului şi tu vrei să regret? În ziua în care sovieticii au trecut oficial de frontieră, i-am scris preşedintelui Carter că „avem acum posibilitatea de a-i da URSS-ului războiul din Vietnam. Într-adevăr, de aproape 10 ani, Moscova a fost angajată într-un război insuportabil de către guvern, un conflict care a dus la demoralizare şi în final la destrămarea imperiului sovietic.

Întrebare: Și nu regretați nici faptul că ați sprijinit Islamul, dând arme și sfaturi pentru viitorii teroriști?

BrzezinskiCare este cel mai important lucru pentru istoria lumii? Talibanii sau prăbușirea imperiului sovietic? Niște musulmani stârniți sau eliberarea Europei Centrale şi sfârşitul războiului rece?

Întrebare: Niște musulmani răsculați? Dar a fost spus şi repetat faptul că fundamentalismul islamic reprezintă azi o amenințare la nivel mondial.

BrzezinskiProstii!

Pe perioada conducerii Reagan, au fost „luptători pentru libertate”, eroi publici ce prevesteau posibilitatea ca democraţia să se răspândească în străinătate, în rezistență la comunism. Reagan le-a dedicat afganilor chiar și lansarea navetei spațiale Columbia, în numele „celor mai înalte aspiraţii la libertate”. În 1985, Ronald Reagan a spus ca bărbaţii din gruparea talibanilor erau „echivalentul moral al părinţilor fondatori ai Americii”. Aceşti oameni s-au sprijinit în mod deschis pentru un deceniu, până când sovieticii și-au întâlnit „Vietnam-ul” în Afganistan.

După cum scrie Kurt Nimmo:

Osama bin Laden conducea MAK (Maktab al Khidamat), o organizaţie creată de către serviciul de securitate ISI din Pakistan la ordinul CIA. Aceasta colecta bani, arme, şi pe plan internaţional recruta luptători în războiul creat în parte de către consilierul lui Jimmy Carter, Zbigniew Brezinski. Osama a fost strâns legat de dictatorul militar afgan şi ISI l-a înscenat pe Gulbuddin Hekmatyar care conducea o afacere cu droguri pentru CIA. În anii 1980, emisarii din Statele Unite s-au întâlnit cu OsamaCIA l-a plătit pe Osama pentru a instrui grupul militant Abu Sayyaf şi alţii de la CIA i-au construit tabere în Afganistan. În New York, organizația lui Osama, MAK, a operat -Centrul pentru Refugiaţi al Kihaf, aflat în conexiune cu CIA, care a fost implicat în bombardarea WTC din 1993. Guvernul american va numi mai târziu acest centru de caritate al Kifah „o organizaţie precursoare al-Qaidei”.

Până la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, Al-Qaida „a migrat spre Bosnia în speranţa de a-și asista frații islamici  într-o luptă împotriva sârbilor şi pentru un timp forţelor croate”.

Al Qaeda era încă aliat susţinut al saudiților şi SUA în anul 1999 când a acoperit operațiunea albaneză KLA în acte de terorism în timpul războiului ce a frânt regiunea din Iugoslavia, chiar până în momentulbombardamentelor NATO, în ciuda preocupărilor crescânde cu privire la terorism. Vezi de asemenea: Mega petrolul şi mujahedinii din Balcani în Caucaz.

Bombardarea World Trade Center din 1993 a fost expusă la o altă farsă crudă. În 1993, FBI-ul a devenit, în cel mai înalt grad, facilitator de acțiuni periculoase, efectuând o operațiune „tăiș” pentru a dovedi, chipurile, vinovăţia suspecţilor.

Chiar și Wikipedia admite că praful inofensiv a fost schimbat cu material exploziv real. Emad Salem, informator FBI, a devenit alarmat la introducerea explozivului real şi a înregistrat convorbirile sale cu FBI, de unde reiese că aceștia au facilitat și permis continuarea bombardamentului care a ucis 4 persoane.

Cu Serbia / fosta Iugoslavie încă în mintea publicului, USS Cole a fost bombardat în octombrie 2000 într-un port din Yemen. Actul de teroare împotriva Statelor Unite ar fi pus pe seama lui Osama bin Laden, moştenitor necinstit al familiei înstărite care a făcut şi face afaceri cu mari jucători de Vest (cum ar fi gruparea Carlyle).

Atacurile de la 11 septembrie au avut un succes colosal. S-a dat instantaneu vina pe Osama bin Laden. Contradicții nesfârșite au fost purtate cu privire la contul oficial al guvernului ieșit la iveală de aproape un deceniu fără nici un fel de răspundere sau validitate în fața unor birocrați. Pe lângă dezmințirile brute asupra legilor fizicii în cazul prăbușirii turnurilor 1, 2 și 7 de la WTC, au apărut dinainte detalii cu privire la faptul că teroriștii acuzați au fost antrenați la bazele americaneau trăit pe lângă informatori FBIau primit vize și au fost lăsați să treacă de frontiere în ciuda faptului că erau trecuți pe listele cu persoane aflate sub supraveghere; teroriștii au fost identificați de către agențiile secrete americane (Able Danger spre exemplu) însă avertismentele lor au fost ignorate (iar informațiile anterioare, manevrele bine cunoscute și prevenirile, cu atât mai mult).

În timp ce se ocupă de regruparea forțelor militare în urma războiului din Afganistan, ceea ce se va întâmpla curând și în Irak, administrația Bush le permite membrilor familiei lui Bin Laden să zboare liniștiți afară din America, în mod clandestin, chiar în timp ce toate celelalte zboruri fuseseră anulate. Astfel informații se găsesc în articole precum „Transportul aerian al răului”, referitor la faptul că forțele SUA au exportat în mod secret forțele talibane din Afganistan în Pakistan; între timp, soldații americani erau angrenați de urgență să caute „inamicul din umbră”prin peșteri și terenuri accidentate. Începând cu 2011, termenul limită de părăsire a Afganistanului continuă să fie amânat.

După cum s-a menţionat mai devreme, au apărut informații sustrase destul de jenante care pun la îndoială validitatea Jihad-ului purtat de Al-Qaida Americii, în timp ce administraţia Bush a continuat să ducă lumea cu zăhărelul, insistând pe tema ameninţării de teroare, fără pauză. Măsuri controversate, inclusiv Actul Patriot ce calcă în picioare constituția, interceptări telefonice fără mandat ale cetăţenilor americani, denaturări (Obama a refuzat să investigheze crimele administrației Bush), detenţie nedeterminată şi alte atacuri devastatoare cu privire la „libertăţile detestate” ale americanilor au continuat fără oprire sub conducerea lui Barack Obama.

Aproape fiecare complot terorist major descoperit în SUA s-a dovedit de fapt a fi un mecanism al FBI-ului, se pune la cale o țeapă şi fraierii sunt încurajați să efectueze un atac. „Scăpările printre urechile acului” de pe teritoriul Americii după data de 11 septembrie au fost în mare parte legate de Anwar al-Awlaki, care s-a dezvăluit că ar fi cinat cu nerușinare la Pentagon în lunile de după atacul de la WTC din 11 septembrie. Teroristului „cu bombă sub lenjerie”, care a încercat să arunce în aer un avion ce a plecat din Detroit, i-a fost eliberată VISA de către Departamentul de Stat, în ciuda faptului că se afla pe lista de urmărire; martorii Kurt & Lori Haskell au urmărit cum Abdul Mutalab a fost ajutat în avion de către un „om îmbrăcat elegant”, care era cel mai probabil un agent al Serviciilor Secrete de Informații. Aceștia au asistat, de asemenea și la alte mânării suspecte care nu au fost menţionate în mass-media. Întrebările cheie legate de verificarea creșterii conturilor personale nu vor fi niciodată abordate, acuzatul Abdulmutallab încercând să se reprezinte singur în instanţă. Bazaconii şi incoerenţe au fost aruncate în jurul cazurilor criminalului Foot Hood, teroristului din Times Square şi mulți, mulți alții. Chiar și Geraldo Rivera de la Fox News a remarcat că probele operațiunilor sub acoperire ale FBI-ului sunt „fictive”. Securitatea Internă și-a asumat un rol și mai mare, impunând scanări corporale TSA absurde și neplăcute populației și turiștilor. DHS a laminat punctele de control și a împânzit de furgonete mobile cu raze x și detectoare străzile publice şi autostrăzile (inclusiv pietonii), trenurile, autobuzele şi bărcile, precum şi stadioanele sportive, hotelurile, mall-urile și nu numai.

În 2011, mantra „războiul este pace” a lui George Orwell este actualizată încă o dată, în timp ce câştigătorul premiului Nobel pentru Pace, preşedintele Obama, extinde războiul în Libia sub masca orwelliană a unei „crize umanitare”, de instituire a unei zone cu interdicție de zbor (ceea ce a dat imediat cale liberă bombardamentelor la scară maximă şi apoi forţelor terestre). Americanii, occidentalii şi lumea în general trebuie să-și scarpine capetele din nou, ca războaiele din Irak şi Afganistan nu numai să continue, dar Occidentul găseşte un aliat neverosimil împotriva colonelul Gaddafi în rebelii fabricați de forţele Al-Qaida. Minciuna nu s-a oprit, serviciile de informații occidentale continuând să exercite una dintre cele mai puternice arme-client-farsa Al-Qaida, fără excepție prieten sau duşman, după cum cere situația. În modul clasic de gândire la dublu, în aceeaşi săptămână publicul află despre aliaţii anti-Gaddafi inclusiv Al-Qaida și printre acestea, despre ameninţările grandioase făcute prin poştă pretinzând că Al-Qaida a îngropat aproximativ 160 de bombe nucleare în locaţii strategice pe teritoriul Statelor Unite; dacă există vreun adevăr, la toate aceste afirmații, puteți fi siguri că materialul nuclear a fost livrat prin intermediul serviciilor secrete occidentale.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s