Recensamant 2011


Pe siteul http://antirecensamant2011.wordpress.com/ gasiti toate informatiile necesare despre rolul recensamantului si despre cum sa evitam sa fim recenzati !

 

 

 Intrati pe siteul http://antirecensamant2011.wordpress.com/      si haideti sa facem ceva in privinta recensamantului !  Acum ori niciodata !

Parolat: Atentie HAARP !

Acest conținut este protejat prin parolă. Pentru a-l vizualiza vă rugăm să introduceți parola mai jos:

Lukaşenko:Belarus in pragul unei invazii a globalisitilor !

Preşedintele Belarus Aleksandr Lukaşenko a avertizat că globaliștii se pregătesc să-i sugrume ţara din cauza refuzului acesteia de a adera la noua ordine mondială, Belarus urmând să devină cea mai recentă ţintă a revoltei „primăvara arabă”, deoarece forțele NATO se pregătesc să înconjoare Rusia și China.

Lukașenko a declarat joi că ţările occidentale pregătesc o intervenţie directă în afacerile ţării lui şi că încearcă „să sugrume ţara cu un nod”, raportează RIA Novosti.

„În primul rând au fost ameninţările politice, nerecunoașterea alegerilor prezidențiale și interdicţiile de intrare (în Europa) şi sancţiuni economice. Apoi, au urmat o instigare a turbulenţelor de pe piața externă cu privire la moneda noastră şi dansurile de pe oase, după explozia de la staţia de metrou Oktyabrskaya ”, a declarat Lukasenko în fața parlamentului și a poporului său.

Evidențiind modul în care elita puterii desemnează orice ţară care refuză să-şi sacrifice propria suveranitatea ca „stat paria”, Lukaşenko a vorbit despre modul în care elita, „Vrea să ne forțeze sa fim la fel ca toţi ceilalţi, cum sunt și ei în cele din urmă. Suntem ca un os în gâtul lor.”

„Dacă ei încearcă să ne slăbească pentru a ne pune în genunchi, cel puțin vom rezista. Vom lupta pentru parcela noastră de pământ”, a adăugat preşedintele.

La fel ca şi colonelul Gaddafi Mahmoud și Ahmadinejad, Aleksandr Lukaşenko este un autocrat care își conduce ţara cu un pumn de fier și pentru că el refuză să bată mingea cu globaliștii, Belarus a devenit următoarea ţintă a revoltei globale fabricate, militanţii instruiţi ai SUA aşteptând semnalul de răsturnare a lui Lukașenko pentru a preda țara în puterea lui NATO, care acum se preocupă de anihilarea țărilor mici, ca parte a agendei lor pe termen lung, cu scopul de a izola Rusia şi China.

Belarus e ținută în vizor, din cauza refuzului său repetat de a adera la NATO, ceea ce a determinat globaliștii să declare țara ca fiind o amenințare la adresa UE și NATO la recenta conferinţă a globaliștilor, Globsec 2011. Desigur, micul stat satelit al Rusiei nu constituie o ameninţare militară de niciun fel, dar ideea că o ţară suverană s-ar conduce după propriile reguli executând afaceri proprii, fără a fi dictată de către guvernul mondial este intolerabilă în ochii noii ordini mondiale

De aceea, Lukaşenko şi Belarus au fost enumerate de infamul Freedom House într-un articol intitulat„Who’s Next?”, care a fost publicat în revista „Council on Foreign Relation’s Foreign Policy” din luna februarie.

În timp ce NATO şi aliaţii săi ucid protestatarifemei şi copii în Afganistanmass-media occidentală îl brutalizează pe Lukaşenko pentru că a cedat în timpul demonstraţiilor din Minsk.

Și senatorul american Joe Lieberman l-a atacat public pe Lukaşenko în timpul unui discurs de luna trecută, cerându-i președintelui Belarusului să elibereze „activiștii” , care sunt de fapt soldați americani instruiți să îl răstoarne pe Lukashenko, lucru care ar putea să ne arate cine a fost în spatele bombardamentului de la metrou de săptămâna trecută care a ucis 12 persoane.

Așa cum Tony Cartalucci explică în articolul său excelent, asediind Belarus, „Următorul pe fundul de tăiat al globaliștilor”:  „Desigur, acești activişti din Belarus au fost instruiţi, finanțați şi echipați de occidentali asemeni celor care au participat la „Primăvara Arabă”, fapt recunoscut acum de Statele Unite”. Articolul publicat în revista de politică externă „Revoluţia U”, a raportat că Statele Unite a finanţat şi sprijinit organizația „CANVAS”, ce a instruit activişti din 50 de ţări diferite, inclusiv Belarus. La scurt timp după ce CANVAS, numit apoi Otpor,a răsturnat Serbia lui Slobodan Milosevic în anul 2000, membrii organizației au început să călătorească clandestin către Belarus pentru a se întâlni cu elevii activiști. În cele din urmă rețeaua lor a fost descoperită și oprită.

„În 2007, Institutul Republican Internaţional (IRI) al SUA a recunoscut deschis că va contribui la finanţarea şi sprijinirea activiştilor în interiorul Belarusului într-un apel pentru a acumula sprijin similar din partea membrilor Uniunii Europene.”

Dovada este acum clară; valul de revoluţii zdrobitoare care a început pe glob în Tunisia la începutul acestui an a fost complet deturnat de interesele globaliste şi este folosit pentru a curăţa cele câteva rămase „state paria”, ţări ca Belarus, care au refuzat cu fermitate să devină state vasale ale elitei globaliste. De aceea Lukaşenko încearcă cu disperare să evite ca ţara să-i fie jefuită de către neo-colonialiştii care se pregătesc să arunce un puci geopolitic pentru a înghiți fiecare stat rămas încă necucerită pe lista Noii Ordini Mondiale.

Misterul mortii lui Ben Laden !

Bin Laden, din nou declarat mort (a noua oară), de data aceasta oficial. Mass-media s-a folosit de o poză falsă, veche de un an, a cadavrului lui Osama. Obama refuză să publice pozele cu Osama și operațiunea specială. „Qui Bono?” Certificatul lui Obama nu mai este în prim planul mass-mediei americane.

Administrația americană și mass-media au raportat au raport în urmă cu câteva seri faptul că Osama ben Laden, liderul grupării al Qaeda, presupus activ al CIA, a fost ucis de armata SUA într-o reședință din apropierea capitalei pakistaneze Islamabad, împreună cu alţi membri ai familiei.

Toată presa națională și internațională s-au grăbit să facă acuzații care mai decare mai bombastice. La scurt timp au apărut și detalii ale operațiunii care ar fi avut loc săptămâna trecută, iar singura dovadă a morții lui a fost o poză de proastă calitate, care, nu trebuie să fii expert în fotografie să îți dai seama că e o poză „lucrată”.

Această relevație a venit în urma scandalului ce lua amploare pe seama certificatului de naștere a lui Obama, care așa cum am arătat în articolele anterioare, e un fals grosolan, și chiar și așa, în forma oficială prezentată publicului de Casa Albă, președintele Obama este ne-eligibil pentru funcția de președinte a Statelor Unite pentru că, așa cum prevede constituția SUA, nu este născut natural în SUA.

Povestea cu Osama a fost ținută în sertar și, așa cum am fost învățați, a fost scoasă la momentul potrivit pentru a servi altor interese și a distrage atenția publică de la adevăratele probleme. Să nu uităm că și George W. Bush s-a folosit de Osama ben Laden și al-Qaeda în momentele politice grele prin care trecea el sau națiunea.

Mai mult decât atât, americanii au scăpat foarte repede de trupul lui Osama, aruncându-l în mare… CÂT DE CONVENABIL. Nu tu poze, nu tu înregistrare video. Poate ar trebui să facem o chetă și să le dăm americanilor bani de un aparat foto și o cameră video. Cum vă explicați faptul că doar o singură poză fabricată, și aceasta de proastă calitate, a fost făcută publicității și nu există alte imagini. Cum se face că de fiecare dată când apăreau imagini cu Osama bin Laden acestea erau aceleași imagini vechi, uzate, de proastă calitate în care ai cu adevărat dubii dacă personajul în cauză este Osama sau cineva care seamănă destul de PUȚIN cu el.

Nu este prima oară când Osama ben Laden a fost declarat mort. Începând cu 2002 au fost mai mulți oficiali care au declarat în numeroase rânduri că Osama este mort și că americanii dețin corpul lui Osama congelat în așteptarea momentului oportun.

Dar haideți să vedem șirul revelațiilor a ultimelor zile.

Adresându-se naţiunii, Obama a spus că el a ordonat lovitura care l-ar fi ucis pe Osama. Restul discursului său a avut ca subiect scriptul standard al războiului împotriva terorismului. O mică echipă de americani l-a ucis pe bin Laden într-un schimb de focuri într-un complex din Pakistan, a spus președintele duminică noaptea, într-o declaraţie dramatică la Casa Albă.

Obama a declarat că armata i-a luat în custodie trupul neînsuflețit. Rămâne de văzut dacă guvernul va încerca să furnizeze dovezi că rămășițele sunt într-adevăr cele ale lui Osama bin Laden.

„Lupta împotriva terorismului merge mai departe, dar în seara asta America a transmis un mesaj inconfundabil: indiferent de cât timp va lua, se va face justiţie”, a declarat fostul preşedinte Bush. În 2006, Bush spunea referitor la capturarea lui Osama că nu era în topul priorităților.

Americanii îl țineau pe Osama ben Laden de ani de zile în congelator

În februarie 2004un post de radio iranian a raportat că Osama bin Laden a fost capturat în regiunea transfrontalieră dintre Pakistan și Afganistan „cu mult timp în urmă”. Pentagonul şi oficialii pakistanezi au negat afirmația. „Osama bin Laden a fost arestat cu mult timp în urmă, dar Bush intenţionează să-l folosească în manevrarea propagandei pentru alegerile prezidenţiale”, a mai spus postul iranian.

Osama bin Laden a murit de insuficiență renală la scurt timp după atacurile din data de 11 septembrie 2001. În 2002preşedintele pakistanez Pervez Musharraf a declarat că ben Laden a suferit de o boală de rinichi şi că atunci când a trăit în Afganistan el a avut nevoie de un aparat pentru dializă. În același an Dale Watson, un oficial de top al FBI-ului în combaterea terorismului, a spus: „Eu personal cred că el probabil nu mai este printre noi.”

Un lider taliban a declarat pentru Observatorul din Pakistan la 21 decembrie 2002, că Bin Laden a suferit o complicaţie pulmonară gravă şi a murit la mijlocul lunii decembrie, în imediata apropiere a munților Tora Bora. Sursa a susţinut că bin Laden a fost pus să se odihnească onorabil în ultima sa reședință şi mormântul său a fost făcut conform credinței sale Wahabi, potrivit Fox News.

În 2002, într-o emisiune specială a lui Alex Jones, membrii de elită din Consiliul de Relații Externe au spus în direct la radio că Osama Bin Laden a murit de insuficiență renală la începutul anului 2002:

„Știu din surse înalte (din interiorul administrației Bush) … că bin Laden a murit din cauze naturale şi că familia a dat trupul său celor de la CIA, că aceștia se vor ocupa de el chiar înainte de alegeri și că momentan e păstrat în congelator. Ei vor pretinde că l-au ucis, chiar înainte de alegeri ”, a declarat Alex la momentul respectiv.

În timpul alegerilor din 2004, CNN a raportat că niște membrii bine informați din Partidul Democrat au spus că George W. Bush a avut de gând să utilizeze cadavrul Bin Laden ca un atu în plus, în cazul în care ar fi considerat că e în pericol de a pierde alegerile de atunci. Aceasta a confirmat dovezile pe care le-a primit Jones din interiorul Consiliului de Relații Externe şi de la alţii.

În 2003, fostul secretar de stat Madeleine Albright a declarat analistului Morton Kondracke de la postul Fox News că ea suspectează că Bush ştia locul de reședință al lui Osama bin Laden şi că aştepta momentul cel mai oportun din punct de vedere politic pentru a anunţa capturarea sa.

Benazir Bhutto, care a fost ucis într-un atac sinucigaş la sfârşitul anului 2007, a declarat că Osama bin Laden a fost ucis de Ahmed Omar Saeed Sheikh, un om condamnat pentru răpirea şi uciderea jurnalistului Daniel Pearl.

Anunțul lui Obama a venit după eliberarea unui certificat de naştere extrem de suspect, săptămâna trecută. Ambele evenimente reprezintă operaţii psihologice care prevestesc, eventual, mai multe evenimente semnificative în zilele ce urmează, timp în care dolarul american continuă să-şi piardă statutul de rezervă, economia nu reuşeşte să se recupereze așa cum se promisese, iar războiul se amplifică în Libia, Pakistan și Afganistan.

Guvernul a declarat că trupul lui Osama a fost aruncat în mare

Potrivit Associated Press, corpul lui Osama bin Laden a fost înmormântat la mare după atacul din Pakistan: După ce bin Laden a fost ucis într-un raid al forţelor americane în Pakistan, înalţii funcţionari ai administrației au spus că trupul ar fi fost tratat în conformitate cu practica și tradiția islamică.

Această practică solicită ca organismul să fie îngropat în termen de 24 de ore, a declarat oficialul. Ar fi fost dificil de găsit o ţară dispusă să accepte să păstreze corpul celui mai dorit terorist, a declarat oficialul. Deci, SUA a decis să-l îngroape pe mare.

Dacă este adevărat, nu va exista nici o verificare prin testul ADN pentru a depista dacă coprul a fost într-adevăr cel al lui Osama bin Laden. Așa că vom fi nevoiţi, încă o dată, să acceptăm versiunea guvernului asupra evenimentelor sau să fim denunţați ca teoreticieni de conspiraţii.

Acest lucru înseamnă că nu va fi posibilă nici o verificare independentă care să ateste că Osama a fost într-adevăr ucis. Singura dovadă în acest stadiu este o fotografie evident falsificată.

Fotografia cu Osama mort este fabricată

Poze false vechi de cel puțin un an de zile

Uciderea lui Osama bin Laden este o afacere destul de mare. Ai crede că ar fi în interesul forţelor SUA să ia un instantaneu al liderului terorii evaziv pentru a stoarce valoarea propagandei unei astfel de întorsături a evenimentelor şi totuşi mass-media nu ne-a dat nimic, decât o poză veche de câțiva ani. Acest lucru are prea puțin sens, cu excepţia cazului în care, desigur, cineva încearcă să ascundă ceva şi anume faptul că trupul neînsuflețit al lui Osama a fost ținut la gheaţă pentru o bună parte dintr-un deceniu.

Potrivit rapoartelor, corpul lui Bin Laden a fost deja „îngropat la mare” în grabă, ceea ce înseamnă că povestea din cartea de benzi desenate privind dramatica lui ucidere se bazează exclusiv pe cuvântul prea puțin credibil al guvernului SUA.

Desigur, este foarte probabil că vom fi „delectați” cu imagini cadaverice o dată ce cadavrul lui Osama a fost corect decongelat şi prezentat corespunzător pentru consumul public.

Totul privind mitul lui bin Laden, care a fost răspândit și incitat de cercurile conducătoare în ultimii 10 de ani, a fost fals, așa că nu e de mirare că s-a pus o fotografie falsă susţinându-se că reprezintă cadavrul proaspăt al „celui mai dorit” din lume.

Nu era nevoie ca MSNBC să ne spună: „Noi credem că fotografia lui bin Laden mort este un fals”, pentru că ştim că este un fals. A mai apărut într-un articol vechi de un an. După cum ilustrează Stokes Young, fața însângerată a lui Bin Laden a fost modificată și meșteșugită după o poză de-a lui ce datează de mai bine de 10 ani.

Dar asta nu a oprit posturile de televiziune din Orientul Mijlociu, precum şi cele mai importante ziare din Marea Britanie, cum ar fi Daily Mail și Telegraph din Londra și o mulţime de altele asemenea, inclusiv din România, să transmită mai departe o poză frauduloasă drept o dovadă a morţii lui Bin Laden.

În ciuda faptului că trupul lui Bin Laden a fost, fără îndoială, în condiţii de siguranţă stocat într-o morgă a guvernului SUA din 2002 cel puțin, şrotul politic ce se bucură de o administraţie care a scăzut la adâncimi grave din lipsă de popularitate nu cunoaște limite, motiv pentru care Obama a proclamat victorios „moartea” lui Osama în timpul unui discurs de acum câteva nopți, aproape ca și când preşedintele însuşi a apăsat pe trăgaci.

Controversa din jurul certificatului de naștere şi masacrarea unor copii de către NATO în urmărirea colonelului Gaddafi vor fi acum ascunse sub covor şi Obama își poate construi campania pentru anul 2012 pe fondul minciunii cum că el a fost preşedintele care l-a adus în cele din urmă pe controversatul terorist în faţa justiţiei.

Documentările lui Kurt Nimmo şi Alex Jones arată că: oficialul FBI antiterorism Dale Watson, fostul secretar de stat Madeleine Albright, icoana pakistaneză Benazir Bhutto, membrii CFR și preşedintele pakistanez Pervez Musharraf, toți au exprimat public că toate dovezile indică în mod clar faptul că Bin Laden a murit la sfârşitul anului 2001.

Faptul că un potop de clipuri video şi casete audio false (demonstrabil) au fost eliberate de către o organizaţie cu legături directe la Pentagon în anii care au urmat, ilustrează clar modul în care complexul industrial militar a fost dornic de a prelungi mitul teroristului Bin Laden ca un fundal fals pe baza căruia să lanseze preluarea Orientului Mijlociu sub umbrela „războiului împotriva terorii”.

Dar să nu credeți că această „confirmare” a morții lui Osama va însemna sfârșitul „războiului împotriva terorii” şi retragerea trupelor americane din Afganistan, la fel cum nici capturarea lui Saddam Hussein n-a rezolvat absolut nimic pentru a accelera o ieşire a SUA din Irak.

În orice caz, anunţarea morții lui Osama va duce doar la și mai mult război şi la vărsare de sânge în regiune. Fie autentice sau inventate, comploturile teroriste sunt deja în lucrări şi atunci când acestea se vor dezlănţui, conducerea de sus le va folosi ca o justificare pentru și mai multe lovituri aeriene, mai multe invazii şi comploturi de schimbare a regimurilor, toate deghizate ca ajutor umanitar.

Mulţimea de oameni strânși să aplaude la miezul nopţii în afara Casei Albe este o dovadă că poporul american e gata să sprijine și mai multe masacre în masă în Orientul Mijlociu.

Asasinarea neverificată a lui Osama ajunge în vârful marilor proteste din Pakistan împotriva atacurilor ilegale cu avioane teleghidate. Cu peste o săptămână în urmă, activiştii din Pakistan au reuşit să baricadeze aprovizionările menite forţelor ocupante americane în Afganistan.

Guvernul pakistanez a condamnat public atacurile telecomandate ca subminare a suveranităţii sale. La începutul acestei luni, ţara a depus o plângere formală Washingtonului asupra modului de folosire a avioanelor teleghidate Predator ale CIA.

http://www.youtube.com/watch?v=GWv7hd1LfrY

SUA a anunţat că intenţionează să extindă războiul din Siria imediat ce Obama a lansat un ordin executivspre a pune în aplicare sancțiuni noi şi mai stricte împotriva ţărilor arabe şi a făcut apel la aliații NATO să procedeze la fel.

În urma ordinului neconstituţional al lui Obama, NATO şi SUA l-au ucis pe fiul cel mai mic al lui Gaddafi şi pe trei din nepoții săi. Ei au bombardat, de asemenea, o şcoală pentru copii cu handicap.

Obama refuză să publice pozele cu cadavrul lui Osama


Preşedintele Obama este tot mai îndoielnic că există un motiv întemeiat pentru a elibera o fotografie a cadavrului lui ben Laden Osama, a raportat ABC News.

Acolo în lumea musulmană nu par a fi prea mulți sceptici cu privire la moartea lui bin Laden, având în vedere că soţia lui bin Laden care a supravieţuit atacului i-a identificat cadavrul și a atestat moartea lui, atât celor de la Navy Seals cât și autorităţilor pakistaneze.

Între timp, spun sursele, secretarul apărării Robert Gates și secretarul de stat Hillary Clinton îl consiliază pe preşedinte asupra preocupărilor de la Pentagon şi Departamentul de Stat și anume, că eliberarea unei fotografii ar putea determina o reacţie împotriva Statelor Unite cu privire la uciderea lui ben Laden, cu toate că în cazul de față nu pare să existe nici o fotografie reală.

Într-un fragment dintr-o propagandă cu iz de triumfalism pentru SUA, doi pretinși jurnalişti, Goldman Adam şi Brummitt Chris, de la Associated Press sau, mai degrabă, de la Ministerul Adevărului a Casei Albe scrie, sau copiază direct dintr-un comunicat de presă de la Casa Albă, că „Osama bin Laden, maestrul terorii ucis de Navy Seals într-un schimb de focuri intens, a fost vânat pe baza informaţiilor acumulate cu ani în urmă (sublinierea noastră) de deţinuţi de la închisoarea secretă a CIA din Europa de Est (inclusiv România), au dezvăluit luni oficialii”.

http://www.youtube.com/watch?v=rRv-Zo7iZHE&feature=player_embedded

Câți dintre cititori vor observa că primul paragraf din „raport” justifică închisorile CIA şi tortura? Fără închisori secrete şi tortură „creierul terorii” ar fi încă în desfăşurare liberă, în ciuda faptului că a murit de insuficienţă renală în 2001.

Mai multe poze false apar, parcă extrase din filme de acțiune de la Hollywood

Au fost lansate recent alte 2 fotografii cu cadavrele lui bin Laden şi fiul său. După numai o scurtă examinare, este clar și evident că sunt falsuri.

Exploatarea morții lui Osama

Între timp Obama exploatează cu nerușinare povestea lui Ben Laden prin trucuri transparente.

Reflectând cum George W. Bush se află pe ruinele turnurilor gemene pentru a efectua o cascadorie de relaţii publice, pusă în scenă în urma atacurilor de la 11 septembrie și prin care el s-a bucurat de o creştere uriaşă în aprobarea popularității, Barack Obama încearcă acum să apeleze la același truc, invocând subiectul 9 / 11 şi mai nou, exploatând cu nerușinare basmul despre moartea lui Bin Laden, artizanat al administrației sale.

În urmă cu 2 nopți, înainte de o cină la Casa Albă, Obama s-a adresat unui grup bipartizan de legislatoriinvocând „acelaşi sentiment de unitate, care a triumfat la 11 septembrie”, înainte ca republicanii şi democraţii deopotrivă să-l aplaude ca niște sclavi.

Efortul lui Obama de a recrea castrații intelectuali, glorificarea colectivă de tip zombie a guvernului și a politiei de stat care a guvernat după 9/11 este un act disperat si deznădăjduit dat fiind faptul că aproape două treimi din populația țării nu sunt nici măcar convinși în totalitate că el este cetățean SUA.

Al-Qaida sub controlul Pentagonului !

Într-o adresare video specială, Alex Jones denumește operațiunea Al-Qaida drept „briceagul elvețian” de destabilizare. Altfel spus, este un instrument de instigare a crizei prin care globaliștii își permit să ofere o soluție în contexte variabile.

Astăzi „liberi profesioniști” (rebelii/mercenarii) în Libia; ieri teroriști în „războiul contra terorii”. Înainte de aceasta, aliaţi împotriva Serbiei, în anii 80 luptători pentru dreptate. O extensie a politicii externe a Statelor Unite şi Pentagon o reprezintă inamicul din umbră ce se presupune a fi condus de Osama bin Laden și jihadiștii de top precum Anwar al Awlaki. Al-Qaida își mută poziția pe tabla de șah geopolitică la dorința maeștrilor din gruparea mafiotă internațională cu caracter de spionaj. Aceasta este, probabil, cea mai mare păcăleală a guvernului american și nu numai, dar tactica este de fapt unul dintre cele mai vechi trucuri pentru orice stat care dorește putere.

Pentru lumea obișnuită ce a trăit în falsul „război contra terorii”, perioadă de spaimă ce a urmat atacurilor de la 11 septembrie și care s-a învârtit în jurul persoanei lui bin Laden, trebuie să fie destul de confuz acum să citească titluri de ziare precum cel din Libia: Occidentul și Al-Qaeda de aceeași parte. Într-adevăr, forțele rebele ce încearcă să-l răstoarne pe Gaddafi sunt indiscutabil susținute de mai bine de o mie de soldați din Al-Qaida și se bucură de sprijin total: arme, avioane, finanțare și forțe ale Statelor Unite, Marii Britanii, NATO și alți aliați. CIA și forțele britanice SAS care acum sunt „oficial” introduse în Libia sub pretextul de a oferi sprijin, au operat cel puțin o lună în mod secret.

În orice caz, această farsă, faptul că Al-Qaida este în realitate condusă de Pentagon, are o istorie mult mai amplă decât se poate relata într-o filmare.

Dubla gândire: crearea inamicului, prostirea publicului

Lăsând la o parte punctele culminante din istoria duplicitară a grupării Al-Qaida, să luăm în considerare aceste declaraţii contradictorii de la doi preşedinţi ai Statelor Unite în legătură cu talibanii, Al-Qaida:

Ei urăsc libertățile noastre – libertatea religiei, libertatea de exprimare, libertatea noastră de a vota şi de a ne convoca şi nu sunt de acord cu ele.”, George W. Bush, la o sesiune comună a Congresului şi a poporului american, pe 20 septembrie 2001.

Aceşti domni (talibanii) sunt echivalentul moral al părinţilor fondatori ai Americii.”, Ronald Wilson Reagan în 1985, în timp ce îi introducerea mass-mediei pe liderii lui Mujahedini pe peluza Casei Albe.

Răspunsul la contradicţie este să înveți să îmbrăţişezi înşelăciunea ca adevăr, ori de câte ori statul spune să faci acest lucru, la fel ca Winston Smith, care în cele din urmă „învaţă” în cartea „1984”, atunci când el este constrâns să constate că 2+2=5O’Brien, cel care-l tortura îi spunea:

„Tu eşti o persoană care învaţă lent, Winston.”

„Cum pot ajuta? (a murmurat Winston). Cum pot să ajut văzând așa ceva în fața ochilor. Doi cu doi fac patru.”

„Uneori, Winston, acestea fac cinci. Uneori fac trei. Alteori, sunt toate la un loc. Trebuie să încerci mai mult. Nu este uşor să devii sănătos.”

Karl Rove, un arhitect cheie al administraţiei Bush, cunoscut  drept „creierul lui Bush”, a pedepsit crunt niște reporteri în 2002 pentru că au încercat să facă apel la „comunitatea bazată pe realitate” în faţa unui preşedinte care conform Ron Suskind de la NY Times s-a exprimat unor membri importanți ai Congresului, asistenților săi şi altor personalități de genul, declarând că nu a avut nevoie de fapte:

Ajutorul meu [Rove] a spus că tipii ca mine fac parte „din ceea ce noi numim o comunitate bazată pe realitate”, pe care tot el a definit-o ca fiind reprezentată de oameni care „cred că soluţiile ies la iveală prin studiul rațional asupra realității perceptibile”. Am dat din cap şi am murmurat ceva despre principiile de iluminare şi empirism. Rove m-a întrerupt: „Nu acesta este modul în care lumea funcționează acum cu adevărat”, a continuat el. „Suntem un imperiu acum şi în momentul în care acţionăm, ne creăm propria noastră realitate. Şi în timp ce studiați acea realitate – în mod rațional, după cum vreţi – se acţionează din nou, ceea ce duce la crearea de alte noi realităţi, ce pot fi studiate de asemenea, acesta e modul în care lucrurile se vor rezolva. Noi suntem actorii istoriei… și vouă, tuturor, nu vă rămâne decât să studiați ceea ce facem.”

Fără ştirea mass-mediei la acel moment, Rove opera în numele unui guvern care nu a fost doar arogant, dar a luat și o pagină direct din textul lui George Orwell din 1984. Inamicul Americii, Osama bin Laden şi gruparea sa Al-Qaida a fost remarcabil, asemenea lui Emmanuel Goldstein, personaj negativ din Oceania din cartea 1984. Goldstein [sau bin Laden] a fost „comandantul unei mari armate din umbrăo reţea secretă de complotişti fideli răsturnării statului.” Un duşman care nu ar putea fi găsit, ucis sau încetinit de la a influenţa noi conspiratori la rândul său. „Într-un loc oarecare sau în altul”, Orwell a scris „că el se afla încă în viață și își hașura conspirațiile.”

„Goldstein își arunca obișnuitul atac veninos asupra doctrinelor de partid, un atac atât de pervers și de exagerat încât și un copil l-ar fi putut sesiza, şi totuşi doar suficient de plauzibil pentru a umple pe cineva cu un sentiment alarmat asupra faptului că alte persoane, mai puţin stăpâne pe sine, ar putea pica în plasa lui… Goldstein a produs frică şi mânie în mod automat. El a fost un obiect al urii mai constant chiar decât Eurasia sau Eastasia, pe vremea când Oceania era în război cu una din aceste puteri, a fost, în general, la pace cu celelalte. Dar ceea ce a fost ciudat a fost că deși Goldstein era detestat şi dispreţuit de toată lumea… influenţa sa nu părea să scadă”.

În 1984, se zvonea că Goldstein ar putea chiar fi luat refugiat undeva în proprietatea statului; în consecinţă „n-a trecut nici o zi până când spionii şi sabotorii care acţionau sub indicaţiile sale nu au fost demascați de Poliția Gândirii”. În America zilelor noastre, Departamentul de Securitate a Patriei (Homeland Security) ia acum această posibilitate ca și directivă, escortând şi cercetând oameni obişnuiţi pretutindeni în căutarea din umbră a Al-Qaida sau a „teroriştilor crescuți acasă”. De asemenea, ca şi în 1984copiii au fost instruiţi pentru a fi spioni și a retrage (în mod dezonorabil) adulții suspecți.

În spatele minciunilor inventate pentru a controla membrii de partid şi a menţine puterea, O’Brien, cel care l-a torturat pe Winston şi membru al partidului interior, a mărturisit că a luat parte personal la scrierea cărții lui Goldstein, carte scoasă în afara legii – o minciună pentru a servi statului. A fost necesar pentru partea de control să se creeze un mit viu care să-l portretizeze pe Goldstein ca un clasic, evaziv „duşman extern”.Avantajul unui inamic extern a fost observat de către mulţi, inclusiv de Clubul de la Roma, care a scris în 1991 că „oamenii se unesc cu adevărat doar atunci când se confruntă cu un inamic extern puternic… În acest moment trebuie găsit un nou duşman, real sau inventat, funcție de obiectiv”. Henry Kissinger, de asemenea, glumea la Bilderberg în 1991 că Naţiunile Unite ar putea să profite de pe urma „unei ameninţări externe de dincolo” ca să unească popoarele lumii.

Astfel, dieta constantă a propagandei, include cele două minute de ură recomandate zilnic în tranşe noi și are la bază ereziile și crimele lui Goldstein. În 1984, Goldstein era:

„aproape la acelaşi nivel cu însuşi Big Brother, ulterior s-a angajat în activităţi anti-revoluţionare, a fost condamnat la moarte, a scăpat şi a dispărut misterios. Programele celor „două minute de ură” variau de la o zi la alta, dar nu a existat nici unul în care Goldstein să nu fi fost personajul principal. El a fost principalul trădător”.

O’Brien a admis pe parcursul unei sesiuni de educație prin tortură a lui Winston că: „Goldstein şi ereziile lui vor trăi pentru totdeauna. În fiecare zi, la fiecare moment, acestea vor fi scoase la iveală, discreditate, ridiculizate, scuipate şi totuşi ei vor supraviețui mereu.” Bin Laden a fost evident acelaşi inamic arhetipal, în ciuda faptului că a fost vrut mort sau viu (Bush, 18 septembrie 2001), armatele nu-l pot găsi (TIME 2002) nici după un deceniu.

Desigur, au fost lansate videoclipuri false cu înregistrări audio pretinse a fi trimise de bin Laden; acestea au apărut de obicei chiar înainte de alegeri (Tom Ridge a recunoscut mai târziu că ameninţările teroriste au fost lansate pentru a ajuta la realegerea electorală a lui Bush) sau atunci când se considera că poporul american are nevoie de o reamintire a ameninţării teroriste. Înainte de admitere, analiştii au suspectat în mod corect că logo-urile au fost plasate de către CIA și atașate de Intel Center. În ciuda faptului că bin Laden este raportat ca fiind mort, sau că a fost în spital pentru dializă renală, Osama bin Laden a fost evaziv de fiecare dată şi supravieţuirea lui ca inamic extern, ca și în cazul lui Goldstein, pare aproape garantată.

Al-Qaida aliatul / Al-Qaida dușmanul

Adevăratul Osama bin Laden este un western instruit activ de CIA cu numele de cod declasificat „Tim Osman”. El a fost ales să conducă Mujahhedinii / Talibanii în Afganistan până la un punct, pentru că familia sa înstărită a fost parteneră de afaceri pe termen lung cu familiile cheie din Occident, inclusiv familia Bush (grupul Carlyle). De fapt George H.W Bush, tatăl, s-a întâlnit cu unul dintre membrii familiei bin Laden, fratele lui Osama, în dimineaţa zilei de 11 septembrie. Adevăratul Mujahedin a fost folosit pentru o varietate de scopuri politice occidentale din spate, printre care răsturnarea şi destabilizarea.

Înapoi în 1979, Al-Qaeda, în formula sa de atunci, de Mujahedin / Taliban, era arma secretă a Americii înoperaţiunea Cyclone. Mai întâi  geo-strategistul Zbigniew Brzezinski, apoi consilier de securitate națională sub conducerea președintelui Carter, au fost cei care au complotat să atragă Uniunea Sovietică într-o capcană prin care să-i poată stoarce de bani. Documentele declasificate ce autorizează acțiunea A / B

Brzezinski a acordat un interviu pentru Le Nouvel Observateur din Franța în 1998, o scuză sub acoperire cu privire la ajutoarele lor către mujahedini cu şase luni înainte ca Uniunea Sovietică să invadeze Afganistanul. În continuare este expus un fragment din interviu:

Întrebare: Nu regretați nimic azi?

BrzezinskiCe să regret? Această operațiune secretă a fost o idee excelentă. A avut ca efect trimiterea ruşilor în capcana Afganistanului şi tu vrei să regret? În ziua în care sovieticii au trecut oficial de frontieră, i-am scris preşedintelui Carter că „avem acum posibilitatea de a-i da URSS-ului războiul din Vietnam. Într-adevăr, de aproape 10 ani, Moscova a fost angajată într-un război insuportabil de către guvern, un conflict care a dus la demoralizare şi în final la destrămarea imperiului sovietic.

Întrebare: Și nu regretați nici faptul că ați sprijinit Islamul, dând arme și sfaturi pentru viitorii teroriști?

BrzezinskiCare este cel mai important lucru pentru istoria lumii? Talibanii sau prăbușirea imperiului sovietic? Niște musulmani stârniți sau eliberarea Europei Centrale şi sfârşitul războiului rece?

Întrebare: Niște musulmani răsculați? Dar a fost spus şi repetat faptul că fundamentalismul islamic reprezintă azi o amenințare la nivel mondial.

BrzezinskiProstii!

Pe perioada conducerii Reagan, au fost „luptători pentru libertate”, eroi publici ce prevesteau posibilitatea ca democraţia să se răspândească în străinătate, în rezistență la comunism. Reagan le-a dedicat afganilor chiar și lansarea navetei spațiale Columbia, în numele „celor mai înalte aspiraţii la libertate”. În 1985, Ronald Reagan a spus ca bărbaţii din gruparea talibanilor erau „echivalentul moral al părinţilor fondatori ai Americii”. Aceşti oameni s-au sprijinit în mod deschis pentru un deceniu, până când sovieticii și-au întâlnit „Vietnam-ul” în Afganistan.

După cum scrie Kurt Nimmo:

Osama bin Laden conducea MAK (Maktab al Khidamat), o organizaţie creată de către serviciul de securitate ISI din Pakistan la ordinul CIA. Aceasta colecta bani, arme, şi pe plan internaţional recruta luptători în războiul creat în parte de către consilierul lui Jimmy Carter, Zbigniew Brezinski. Osama a fost strâns legat de dictatorul militar afgan şi ISI l-a înscenat pe Gulbuddin Hekmatyar care conducea o afacere cu droguri pentru CIA. În anii 1980, emisarii din Statele Unite s-au întâlnit cu OsamaCIA l-a plătit pe Osama pentru a instrui grupul militant Abu Sayyaf şi alţii de la CIA i-au construit tabere în Afganistan. În New York, organizația lui Osama, MAK, a operat -Centrul pentru Refugiaţi al Kihaf, aflat în conexiune cu CIA, care a fost implicat în bombardarea WTC din 1993. Guvernul american va numi mai târziu acest centru de caritate al Kifah „o organizaţie precursoare al-Qaidei”.

Până la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, Al-Qaida „a migrat spre Bosnia în speranţa de a-și asista frații islamici  într-o luptă împotriva sârbilor şi pentru un timp forţelor croate”.

Al Qaeda era încă aliat susţinut al saudiților şi SUA în anul 1999 când a acoperit operațiunea albaneză KLA în acte de terorism în timpul războiului ce a frânt regiunea din Iugoslavia, chiar până în momentulbombardamentelor NATO, în ciuda preocupărilor crescânde cu privire la terorism. Vezi de asemenea: Mega petrolul şi mujahedinii din Balcani în Caucaz.

Bombardarea World Trade Center din 1993 a fost expusă la o altă farsă crudă. În 1993, FBI-ul a devenit, în cel mai înalt grad, facilitator de acțiuni periculoase, efectuând o operațiune „tăiș” pentru a dovedi, chipurile, vinovăţia suspecţilor.

Chiar și Wikipedia admite că praful inofensiv a fost schimbat cu material exploziv real. Emad Salem, informator FBI, a devenit alarmat la introducerea explozivului real şi a înregistrat convorbirile sale cu FBI, de unde reiese că aceștia au facilitat și permis continuarea bombardamentului care a ucis 4 persoane.

Cu Serbia / fosta Iugoslavie încă în mintea publicului, USS Cole a fost bombardat în octombrie 2000 într-un port din Yemen. Actul de teroare împotriva Statelor Unite ar fi pus pe seama lui Osama bin Laden, moştenitor necinstit al familiei înstărite care a făcut şi face afaceri cu mari jucători de Vest (cum ar fi gruparea Carlyle).

Atacurile de la 11 septembrie au avut un succes colosal. S-a dat instantaneu vina pe Osama bin Laden. Contradicții nesfârșite au fost purtate cu privire la contul oficial al guvernului ieșit la iveală de aproape un deceniu fără nici un fel de răspundere sau validitate în fața unor birocrați. Pe lângă dezmințirile brute asupra legilor fizicii în cazul prăbușirii turnurilor 1, 2 și 7 de la WTC, au apărut dinainte detalii cu privire la faptul că teroriștii acuzați au fost antrenați la bazele americaneau trăit pe lângă informatori FBIau primit vize și au fost lăsați să treacă de frontiere în ciuda faptului că erau trecuți pe listele cu persoane aflate sub supraveghere; teroriștii au fost identificați de către agențiile secrete americane (Able Danger spre exemplu) însă avertismentele lor au fost ignorate (iar informațiile anterioare, manevrele bine cunoscute și prevenirile, cu atât mai mult).

În timp ce se ocupă de regruparea forțelor militare în urma războiului din Afganistan, ceea ce se va întâmpla curând și în Irak, administrația Bush le permite membrilor familiei lui Bin Laden să zboare liniștiți afară din America, în mod clandestin, chiar în timp ce toate celelalte zboruri fuseseră anulate. Astfel informații se găsesc în articole precum „Transportul aerian al răului”, referitor la faptul că forțele SUA au exportat în mod secret forțele talibane din Afganistan în Pakistan; între timp, soldații americani erau angrenați de urgență să caute „inamicul din umbră”prin peșteri și terenuri accidentate. Începând cu 2011, termenul limită de părăsire a Afganistanului continuă să fie amânat.

După cum s-a menţionat mai devreme, au apărut informații sustrase destul de jenante care pun la îndoială validitatea Jihad-ului purtat de Al-Qaida Americii, în timp ce administraţia Bush a continuat să ducă lumea cu zăhărelul, insistând pe tema ameninţării de teroare, fără pauză. Măsuri controversate, inclusiv Actul Patriot ce calcă în picioare constituția, interceptări telefonice fără mandat ale cetăţenilor americani, denaturări (Obama a refuzat să investigheze crimele administrației Bush), detenţie nedeterminată şi alte atacuri devastatoare cu privire la „libertăţile detestate” ale americanilor au continuat fără oprire sub conducerea lui Barack Obama.

Aproape fiecare complot terorist major descoperit în SUA s-a dovedit de fapt a fi un mecanism al FBI-ului, se pune la cale o țeapă şi fraierii sunt încurajați să efectueze un atac. „Scăpările printre urechile acului” de pe teritoriul Americii după data de 11 septembrie au fost în mare parte legate de Anwar al-Awlaki, care s-a dezvăluit că ar fi cinat cu nerușinare la Pentagon în lunile de după atacul de la WTC din 11 septembrie. Teroristului „cu bombă sub lenjerie”, care a încercat să arunce în aer un avion ce a plecat din Detroit, i-a fost eliberată VISA de către Departamentul de Stat, în ciuda faptului că se afla pe lista de urmărire; martorii Kurt & Lori Haskell au urmărit cum Abdul Mutalab a fost ajutat în avion de către un „om îmbrăcat elegant”, care era cel mai probabil un agent al Serviciilor Secrete de Informații. Aceștia au asistat, de asemenea și la alte mânării suspecte care nu au fost menţionate în mass-media. Întrebările cheie legate de verificarea creșterii conturilor personale nu vor fi niciodată abordate, acuzatul Abdulmutallab încercând să se reprezinte singur în instanţă. Bazaconii şi incoerenţe au fost aruncate în jurul cazurilor criminalului Foot Hood, teroristului din Times Square şi mulți, mulți alții. Chiar și Geraldo Rivera de la Fox News a remarcat că probele operațiunilor sub acoperire ale FBI-ului sunt „fictive”. Securitatea Internă și-a asumat un rol și mai mare, impunând scanări corporale TSA absurde și neplăcute populației și turiștilor. DHS a laminat punctele de control și a împânzit de furgonete mobile cu raze x și detectoare străzile publice şi autostrăzile (inclusiv pietonii), trenurile, autobuzele şi bărcile, precum şi stadioanele sportive, hotelurile, mall-urile și nu numai.

În 2011, mantra „războiul este pace” a lui George Orwell este actualizată încă o dată, în timp ce câştigătorul premiului Nobel pentru Pace, preşedintele Obama, extinde războiul în Libia sub masca orwelliană a unei „crize umanitare”, de instituire a unei zone cu interdicție de zbor (ceea ce a dat imediat cale liberă bombardamentelor la scară maximă şi apoi forţelor terestre). Americanii, occidentalii şi lumea în general trebuie să-și scarpine capetele din nou, ca războaiele din Irak şi Afganistan nu numai să continue, dar Occidentul găseşte un aliat neverosimil împotriva colonelul Gaddafi în rebelii fabricați de forţele Al-Qaida. Minciuna nu s-a oprit, serviciile de informații occidentale continuând să exercite una dintre cele mai puternice arme-client-farsa Al-Qaida, fără excepție prieten sau duşman, după cum cere situația. În modul clasic de gândire la dublu, în aceeaşi săptămână publicul află despre aliaţii anti-Gaddafi inclusiv Al-Qaida și printre acestea, despre ameninţările grandioase făcute prin poştă pretinzând că Al-Qaida a îngropat aproximativ 160 de bombe nucleare în locaţii strategice pe teritoriul Statelor Unite; dacă există vreun adevăr, la toate aceste afirmații, puteți fi siguri că materialul nuclear a fost livrat prin intermediul serviciilor secrete occidentale.

Ordinul Skull & Bones

Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul şi cheia”), “Book & Snake” (“Cartea şi şarpele”), “Wolf’s Head” (“Capul de lup”), “Eliahu” şi “Berzelius”. Aceste grupuri servesc ca bază de recrutare a tinerilor destinaţi unor cariere în guvern, justiţie, finanţe şi în alte sectoare influente ale vieţii americane. “Skull & Bones” este elita elitelor din aceste societăţi secrete. Doar “Scroll & Key” mai poate revendica o influenţă, aproape egală, asupra societăţii americane din ultimii 160 de ani.

Spre deosebire de fraternităţile greceşti din multe alte campusuri universitare, “Skull & Bones” şi societăţile secrete similare acestuia există exclusiv la Yale. El nu este o parte a oricărei alte asociaţii publice pe plan naţional. Celelalte colegii de elită din Liga Ivy – Harvard şi Princeton – au societăţi secrete exclusive, similare. În plus, chiar şi printre aceste puţine universităţi, societăţile secrete de la Yale – în frunte cu “Skull & Bones” sunt de neconcurat cu privire la influenţa lor asupra afacerilor politice americane.

Societatea secretă “Skull & Bones” de la Yale are o asociere conspirativă cu alte două societăţi care au fost înfiinţate în alte două locuri. Numărul “322”, care apare sub craniul şi oasele încrucişate de pe emblema ordinului, se crede că  indică anul înfiinţării acestuia –1832 – şi faptul că el este a doua lojă în cadrul unui sistem internaţional. După unele explicaţii, loja  purtând nr. 1 se află în Germania, iar loja cu nr. 3 este situată la un alt colegiu american.

De la înfiinţarea sa, “Skull & Bones” a iniţiat doar circa 1.200 de membri. În orice moment, sunt în viaţă 600 de membri ai Ordinului. Acest număr mic subliniază teribila concentrare de putere în mâinile membrilor săi. Dacă membrii “Skull & Bones” ar trebui să aleagă un Salon al celebrităţilor malefice dintre propriile sale rânduri, unele dintre ele a căror nume ar trebui să fie în vârful listei, ar fi:

• Alphonso Taft, membru fondator al Ordinului, Secretar de Război în timpul preşedintelui  Rutherford B. Hayes (1876-1880).
• William  Howard Taft, singura persoană care a fost şi Preşedinte şi  Judecător-şef la Curtea Supremă a Statelor Unite.
• Henry Lewis Stimson, partener la firma de avocaţi “Root and Stimson” de pe Wall Street, Secretar de Război în timpul preşedintelui Taft (1908-1912), Guvernator General al Filipinelor (1926-1929), Secretar de Stat  în timpul preşedintelui Herbert Hoover (1929-1933) şi Secretar de Război în timpul preşedinţilor Franklin Delano Roosevelt şi Harry S. Trumann (1940-1946).
• Averell Harriman, bancher de investiţii la Brown Brothers Harriman, director al Programului de împrumut-închiriere în Departamentul de Stat al SUA (1941-1942), Ambasador SUA în Uniunea Sovietică (1943-1946), Guvernator al  New York-ului, subsecretar de Stat pentru Asia (1961-1963) şi trimis secret prezidenţial la conducătorii sovietici: Stalin, Hruşciov, Brejnev şi Andropov.
• Robert Lovett, partener la firma Brown Brothers Harriman, Secretar adjunct de Război al aerului (1941-1945), Secretar locţiitor al Apărării, Secretar al Apărării (1950), membru de frunte al Consiliului pentru Relaţii Externe din New York.
• Harold Stanley, bancher de investiţii, fondator al firmei Morgan Stanley.
• Robert A. Taft, Senator al SUA (1938-1950).
• Prescott Bush, bancher de investiţii şi partener la firma Brown Brothers Harriman, Senator al SUA de Connecticut, tatăl lui George Herbert Walker Bush.
• George Herbert Walker Bush, Congresman al SUA (1964-1970), Preşedinte al Comitetului Naţional Republican, Ambasador al Statelor Unite la Naţiunile Unite, prima legătură diplomatică americană în Republica Populară Chineză, Director al CIA (1975-1977), Vice-preşedinte al Statelor Unite (1980-1988), Preşedinte al Statelor Unite (1988-1992).
• John Thomas Daniels, agro-industrialist, fondatorul lui Archer Daniels Midland.
• Hugh Wilson, funcţionar al serviciului extern, Consilier în Japonia (1911-1921), Ministru al SUA în Elveţia (1924-1927), Secretar de Stat adjunct special (1939-1941), Oficiul Serviciilor Strategice (1941-1945).

Membrii Ordinului “Skull & Bones”, fideli convingerii lor ferme de “confuzie constructivă” au acceptat să apară o serie de relatări contradictorii, în mod intenţionat, referitoare la originile şi istoria fraternităţii lor secrete. Potrivit uneia dintre versiuni, Ordinul a provenit dintr-o grupare francmasonică engleză sau scoţiană înfiinţată prima dată la All Souls College al Universităţii Oxford în cursul secolului XVII. O altă versiune a istoriei “Skull & Bones” este aceea că s-a desprins din societăţile secrete “naţionaliste” germane de la începutul secolului XIX. Cea de-a treia explicaţie ar fi că “Skull & Bones” este singura instituţie americană care a adoptat câteva dintre ritualurile francmasoneriei europene, adaptând însă aceste ritualuri şi credinţe într-o formă nouă.

Lăsând la o parte aceste versiuni contradictorii, se poate afirma cu certitudine că Ordinul a fost înfiinţat pentru prima dată în campusul de la Yale, în anul 1832. Oficial, el a fost înregistrat abia în 1856, sub denumirea de “Russel Trust Association”. Conform tuturor datelor biografice – care sunt disponibile – ale membrilor săi, banii necesari pentru susţinerea afacerilor secrete ale campusului şi a rolului său mai larg pentru plasarea membrilor săi în poziţii cheie de influenţă, după titrarea lor la Yale, erau proveniţi din comerţul cu opiu din Estul îndepărtat. Acest comerţ a fost început de către Compania Britanică a Indiilor de Est şi a ajuns înfloritor în perioada în care Tratatul de la Paris – semnat la 1783 – punea capăt Războiului american de Independenţă. În această perioadă, Compania Britanică a Indiilor de Est era controlată de “Baring Brothers Bank” (ulterior, în ultimele decade ale secolului XVII, “British House of Rotschild” va înlocui pe “Baring Brothers” în controlarea intereselor financiare ale comerţului cu opiu din China).

Prin sponsorizarea realizată de familiile Baring şi Rotschild, numeroase familii de frunte din Noua Anglie – unele dintre acestea situându-se de partea Marii Britanii în timpul Revoluţiei americane – au fost introduse în comerţul cu opiu, ca asociaţi secundari. Aceste familii de comercianţi posedau flote de corăbii cu pânze şi au devenit, în multe cazuri, fabulos de bogate  ca rezultat al asocierii lor cu Compania Britanică a Indiilor de Est. Printre aceste familii cheie din Noua Anglie se numărau nume precum: Cabot, Coolidge, Forbes, Higginson, Lodge, Lowell, Perkins şi Russell.

Aceste familii de comercianţi din Noua Anglie au înfiinţat “United Fruit Company” şi “Bank of Boston”. Familiile fondatoare ale Ordinului “Skull & Bones” includeau şi familiile Russell şi Perkins. Oricum, de-a lungul mai multor generaţii, toate aceste familii s-au înrudit prin căsătorii şi au devenit, ca rezultat, o grupare cu o putere tot mai extinsă.

William Huntington Russell a incorporat “Skull & Bones” sub denumirea de “Russell Trust Association”. În secolul XX, “Russell Trust Association” înscria ca adresă a sa sediul central din New York al firmei “Brown Brothers Harriman”.

Russell a fost şeful de promoţie de la Yale în 1833. El şi camarazii săi din “Skull & Bones” se considerau pe ei însuşi ca o elită specială faţă de elitele comercial-bancare şi de “pelerinii puritani” din Yale. Ei au preluat convingerile coloniştilor Noii Anglii timpurii, cum că au fost “aleşi de Dumnezeu” şi predestinaţi a cârmui America.

Înfiinţarea Colegiului de la Yale în 1701 a precedat Revoluţia americană cu câteva generaţii. Mulţi dintre fondatorii acestui colegiu erau oamenii cei mai buni ai moştenirii puritane, care credeau cu devoţiune în Dumnezeu şi ţară. Câteva dintre aceste suflete patriotice au format mai târziu miezul coaliţiei politice a lui Benjamin Franklin, care s-a rupt definitiv de ţara mamă – Marea Britanie. Mulţi absolvenţi de la Yale au fost activi în Revoluţia americană şi în fondarea Statelor Unite.

Doi critici ai Ordinului, istoricul Anthony Sutton şi ziaristul de investigaţie Ron Rosenbaum (el însuşi un absolvent de la Yale) au tras concluzia că “Skull & Bones” a degenerat după înfiinţarea sa şi s-a înclinat mai mult spre pompa ocultă şi ritualistă a majorităţii societăţilor secrete francmasonice şi de “iluminaţi” europene. Sutton acuză că Ordinul este cunoscut, în secret, ca “Frăţia morţii” şi că a devenit un instrument nefast în mâinile elitei puterii secrete americane. Rosenbaum afirmă că originile germanice ale societăţii o fac vicioasă şi pro-nazistă.

Într-un lung articol din 1977, publicat în revista “Esquire”, Rosenbaum afirmă că sediul “Skull & Bones” din campusul Yale găzduieşte vestigii din colecţia privată de argintărie a lui Hitler. În pofida posibilelor prejudecăţi personale în aceste două evaluări ale istoriei Ordinul “Skull & Bones”, trebuie să fie recunoscut faptul că membrii societăţii au urmărit – de-a lungul generaţiilor – unificarea unui mic grup de familii din Noua Anglie prin căsătorii şi apoi şi-au sponsorizat băieţii şi nepoţii să intre în Ordin. Acest mod de creştere tinde întotdeauna să producă vederi înguste şi prejudicii faţă de cei din afară, ceea ce poate fi o serioasă insuficienţă cu deosebire la indivizii răspunzători pentru trasarea mersului unei naţiuni aşa de puternice, cum sunt Statele Unite.

Se poate documenta, prin compararea arborilor genealogici ai familiilor membrilor timpurii ai Ordinului, că azi avem un grup de bază format din 20-30 de familii care formează nucleul Ordinului. Majoritatea sunt familii puritane de spiţă veche, care au sosit în America de Nord chiar la începutul colonizărilor din secolul XVII. Printre aceste familii proeminente se află: Whitney, Lord, Phelps, Wadsworth, Allen, Bundy, Adams, Stimson, Taft, Gilman şi Perkins. Un al doilea grup de familii din miezul “Skull & Bones” a câştigat averi fabuloase în secolele XVIII şi XIX, câştigându-şi astfel ceremonia de trecere în elita Noii Anglii, chiar dacă ne gândim că ei nu s-au aflat printre primii colonişti. Familiile “Skull & Bones” conducătoare din această a doua categorie sunt: Harriman, Rockefeller, Payne, Davison, Pillsbury şi Weyerhauser.

Unor familii de bancheri evrei care au venit din Germania în Statele Unite în cursul secolelor XVII şi XIX li s-a acordat, până la urmă, un acces limitat în sanctuarele interioare ale WASP (White Anglo Saxon Protestant). Câteva dintre ele, ca de exemplu, familiile Schiff, Warburg, Guggenheim şi Meyer,  au fost desemnate neoficial ca intermediari între WASP-ii din Noua Anglie şi verii lor din Londra. Aceasta s-a realizat cu deosebire după ce influenta familie Rotschild a înlocuit grupul anglican Baring, operaţiune considerată drept cea mai importantă intrigă financiară din City-ul Londrei. Câteva dintre aceste familii de evrei germani au fost absorbite aşa de puternic în WASP sau în societatea anglicană, încât au fost şi convertite de la iudaism la protestantism şi, treptat, ele au fost ostracizate din aristocraţia evreiască.

Oricum, familiile WASP nu au considerat drept egale familiile evreieşti de bancheri investitori ale Americii. Evreii erau consideraţi de către WASP ca fiind diferiţi din punct de vedere politic şi cultural şi nu au fost niciodată acceptaţi în ultimul cerc, interior, al acestora. Majoritatea acestor bancheri comercianţi evrei erau văzuţi cu suspiciune şi neîncredere de către membrii Ordinului. Mai mult, societăţile evreieşti cum ar fi, de exemplu “B’nai  B’rith”, s-au format din francmasoneria britanică de rit scoţian. Sponsorii lor din America, ca familia Rotschild şi “Cecil Rhodes Trust” (cunoscut de asemenea ca “British Round Table Group”) au legături cu Ministerul britanic de Externe şi cu aparatul său secret de spionaj.

INIŢIEREA ŞI RITUALUL

Pentru a fi iniţiat în Ordinul “Skull & Bones” se realizează un ritual de selecţie, denumit “tapping” (străpungere). El este adus la îndeplinire de către 15 studenţi din cursul superior al Universităţii Yale, care formează grupul curent de membri ai societăţii secrete. Ei selectează 15 studenţi din cursul inferior, pentru a deveni Bonesmen-i în anul următor. Sub aspect istoric, “Skull & Bones” ţine în afara rândurilor sale negrii, evreii şi alţii ne-WASP. În cursul ultimilor 30 de ani, au fost totuşi selectaţi ocazional pentru asociere şi membri din aceste grupuri. Astfel, în cele mai recente liste de iniţiaţi ai Ordinului, există un student la Yale cu un prenume evreiesc  şi chiar unul cu un nume chinezesc. Rosenbaum afirmă că, în anii recenţi, Ordinul a înscris în rândurile sale chiar şi membri ai grupurilor pentru drepturile homosexualilor din campus.

Printre criteriile de selecţie – separat de legăturile familiei cu Ordinul, care au fost întotdeauna un factor important – se numără cele pe care istoricii şi membrii le numesc cele “trei încercări – ordalii” (“Three Ordeals”). Aceste ordalii – pietre de încercare – au scopul de a măsura abilitatea viitorului Bonesman de a “ajunge” în lumea din afara campusului universitar.

Prima ordalie este şcoala-internat. Majoritatea copleşitoare a Bonesmen-ilor, date fiind bogatele lor pedigree familiale, urmează una din prestigioasele şcoli preparatorii din Noua Anglie, adică licee particulare. Având în vedere că un mare număr dintre cei mai de elită studenţi ai Universităţii Harvard urmează Groton-ul, o şcoală strâns legată de biserica episcopală anglicană, unde ei primesc o perfectă educaţie anglofilă, şcolile preparatorii preferate pentru viitorii Bonesmen-i sunt cele două Academii Philips sponsorizate de puritanii calvinişti.

A doua ordalie este natura. Vânătoarea în terenurile din Noua Anglie, călătoria în locuri îndepărtate ca Africa, junglele Americii de Sud sau chiar în deşerturile americane, sunt condiţii pentru admiterea în rândurile de elită spartană ale  Ordinului.

A treia dintre ordalii este războiul. Experienţa de luptă în timp de război este considerată a avea  o semnificaţie specială pentru un Bonesman, care se vede pe sine însuşi ca o elită a castei luptătorilor WASP-ului din Noua Anglie. Mulţi Bonesmen-i din Yale ai generaţiei preşedintelui George Bush, ca urmare a declanşării celui de-al II-lea război mondial, au trecut direct din şcolile preparatorii în serviciul militar, înaintea intrării lor la Yale. Pentru majoritatea Bonesmen-ilor, serviciul militar preferat a fost – din punct de vedere istoric – marina SUA (U.S. Navy). În timpul celui de-al II-lea război mondial, Corpul aerian naval a fost unul din traseele deosebit de importante pentru viitorii iniţiaţi Bones. În timp de pace, participarea la Yale în instruirea militară a ofiţerilor este de dorit, dar nu este esenţială. Angajamentul de a intra, după absolvire, într-o unitate militară este considerat favorabil selectării candidatului.

După selectarea formală a următorului grup de viitori Bonesmen-i, se face o invitaţie urmată de ceremonia de iniţiere formală. La început, cei 15 studenţi din cursul superior, care sunt membri ai Ordinului, selectează grupul de studenţi din cursul inferior care urmează să fie “străpunşi” pentru “Skull & Bones”. Un grup de Bonesmen-i pornesc spre dormitorul candidatului. Ajunşi la uşa acestuia,  o izbesc zgomotos. Când viitorul membru deschide uşa, Bonesman-ul  îl bate pe umăr şi strigă: “Skull & Bones: Do you accept?” (“Skull & Bones: Acceptaţi?”). Dacă  acceptă, candidatului i se înmânează un mesaj înfăşurat cu o panglică neagră, sigilat cu ceară neagră, cu emblema “craniu şi oase” şi cu 322 – numărul mistic al Bones-ilor. Mesajul stabileşte timpul şi locul în care candidatul trebuie să vină pentru iniţiere. Candidaţii sunt instruiţi să nu poarte obiecte metalice asupra lor.

Conform unui document “Skull & Bones” din 1940, ceremonia de iniţiere implică astfel de “ceremonii”: “Om nou aşezat în sicriu – purtat în partea centrală a clădirii. Om nou ridicat în slăvi şi renăscut în societate. Scos din sicriu şi primind robele cu simboluri pe ele. Un os având înscris pe el numele său este azvârlit pe o grămadă de oase la începutul fiecărei adunări.”

Înăuntrul criptei “Skull & Bones”, cunoscută de asemenea sub numele de “the Tomb” (mormântul) şi la care se fac referinţe ca fiind “camera sacră” cu numărul 322, pe peretele curbat, în jurul arcadei de la intrare este înscris în germană: “Cine a fost nebunul, cine a fost înţeleptul, cerşetorul sau regele? Săraci sau bogaţi, cu toţii sunt la fel în faţa morţii!”

Acest citat din ritualul francmasonic german rămâne ca o sursă de controverse cu privire la  originea “Skull & Bones”-ului. El este una din “mărturiile” citate de cei mai ardenţi critici ai Ordinului, în sensul că grupul este “ca şi nazist” sau şi mai simplu, “germanic”. De fapt, ritualurile Ordinului sunt foarte mult asemănătoare cu ritualurile folosite de către lojile francmasonice scoţiene şi engleze.

Unele din misterele şi confuzia ce înconjoară aceste simboluri şi ritualuri oculte sunt intenţionat întreţinute de către Ordin însăşi. Printre principiile care au fost predate membrilor societăţii secrete de la Yale este valoarea ambiguităţii şi a disimulării. Aceste valori nu au fost predate ca o parte a unei qvasi-religii, pur mistice sau oculte. Ele au fost predate ca instrumente valabile a fi aplicate de către Bonesmen-i când ei părăsesc mediul izolat al campusului de la Yale şi devin funcţionari ai guvernului, ai comunităţilor informative, ai sectorului militar sau privat.

Un studiu atent al comportamentului şi declaraţiilor publice, adesea confuze şi auto-contradictorii, ale preşedintelui Bush şi ale consilierilor săi cei mai apropiaţi, pe parcursul crizei din Golful Persic şi a războiului care a urmat, oferă un exemplu valabil asupra modului în care ambiguitatea şi disimularea sunt aplicate de Bonesmen-i.

Pentru iniţiaţii Ordinului, întrebarea: “De ce sunt folosite ambiguitatea şi disimularea în scopul înfăptuirii de <bine> sau de <rău>?” este de o importanţă secundară.  Disimularea şi ambiguitatea sunt instrumente esenţiale pentru mânuirea puterii. Manipularea eficientă a puterii este unul dintre scopurile supreme ale fiecărui Bonesman. Legăturile secrete construite pe durata cursului superior de către Bonesmen-i, ca membri activi ai Ordinului, sunt menţinute pe toată durata vieţii. Ele îl leagă pe fiecare Bonesman de fiecare alt iniţiat şi în mod deosebit de acei iniţiaţi care au devenit membri ai Ordinului în acelaşi an.

În felul acesta, fiecare membru “Skull & Bones” este, în realitate şi în termeni practici, o parte a unui mic grup de elită format din tineri absolvenţi ai Yale, cei mai mulţi din familiile bogate  şi proeminente WASP, care intră în lumea politică, a afacerilor, finanţelor, spionajului sau educaţiei şi unde vor începe să-şi lase amprenta lor nefastă şi satanică în lume.

Masoneria adusa in fata instantei din Grecia !

Se judecă recursul Mitropolitului de Pireu din 17 mai 2011

Stă în mâinile justiţiei dizolvarea lojilor masonice

„- Justiţia este chemată să demonstreze «dacă într-adevăr colaborează sau nu cu centrele internaţionale de promovare a Pan-religiei Satanismului», a declarat Mitropolitul Pireului Serafim.
– Se face dreptate strădaniei făcute de luptătorii credinţei: N. Psaroudakis, Părintele Haralambos Vasilopoulos, Părintele Marcu Manolis şi alţii, care s-au luptat şi au deconspirat Masoneria.
– Să ia poziţie Ierarhia sau fiecare dintre membrii ei.”

„Justiţia Patriei noastre este chemată să demonstreze dacă colaborează sau nu cu Centrele internaţionale de Promovare a Pan-religiei Sataniste.”

Această declaraţie aparţine Mitropolitului de Pireu, Serafim, și a fost făcută după stabilirea recursului asupra dizolvării Lojilor Masonice din Grecia. Data judecării recursului s-a stabilit pentru 17 mai 2011. Ştirea a făcut rapid înconjurul tuturor grecilor creștini, fiind vorba de decenii de luptă pentru dizolvarea Masoneriei din Grecia, care, după cum se spune, a corupt şi anumiţi membri ai Bisericii.

Ştirea are un mare impact pentru că vine într-o perioadă în care:

1) Masoneria cere de la Uniunea Europeană marginalizarea, în mod special, a Bisericii Ortodoxe şi pretinde să aibă un rol decisiv în manifestările politice, sociale, religioase şi istorice.

2) Masoneria se luptă pentru separarea Statului de Biserică şi pentru ruperea completă a Statului de Biserică.

3) Apar Judecători Supremi din Grecia care, după ce au împlinit 40 de ani ca Funcţionari ai Justiţiei, cer eliminarea Credinţei Ortodoxe şi a simbolurilor ei din toate treptele Justiţiei, colaborând deschis cu Masoneria şi cu toate acele organizaţii care, cu furie, cer îndepărtarea Sfintelor Simboluri şi a lui Iisus din toate clădirile publice. Dat fiind faptul că a fost făcută publică data de judecare a recursului solicitat de Sfânta Mitropolie a Pireului pentru dizolvarea Templelor Masonice şi prin extindere a tuturor Lojilor Masonice, aşteptăm din partea Arhiepiscopului, a fiecăruia dintre membrii Ierarhiei sau a întregului Ierarhiei o declaraţie prin care Conducerea Bisericii să salute stabilirea datei de judecare a recursului, să afurisească Masoneria, să lumineze poporul credincios lipsit de îndrumare asupra scopurilor acesteia, dar mai ales să dezvăluie că Masoneria slujeşte şi se închină lui Lucifer ca lui DUMNEZEU. Sperăm ca Sfântul Sinod al Ierarhiei să ia poziţie prin înştiinţare publică.

Conducerea Bisericii a abdicat şi de la lupta împotriva Masoneriei, ca şi de la lupta împotriva ereziilor (puţini sunt membrii ei care îndrăznesc să intre în conflict cu Masoneria şi să lumineze grecii creștini). Poziţia conducerii Bisericii problematizează şi mâhneşte pe grecii credincioși, care se roagă neîncetat pentru întoarcerea deplină a Conducerii Bisericii pe căile pe care le-au urmat Părinţii contemporani ai Bisericii elene până acum două-trei şi chiar 4 decenii.

Anunţ din partea Sfintei Mitropolii a Pireului

Având ca motiv acest proces, Sfânta Mitropolie a Pireului a făcut pe 21 iulie următorul anunţ:
Se face cunoscut că cererea de desfiinţare (a lojilor masoniece) înaintată în instanţă de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Pireului Serafim – ca reacţie la faptul că Ministrul Economiei Gheorghios Papakonstantinos a omis să înainteze editarea decretului prezidenţial asupra desfiinţării, în conformitate cu articolul 118 al A.K., a fundaţiei cu numele de «Fundaţia Masonică», a cărei înfiinţare s-a proclamat prin Decretul Prezidenţial din 10-2-1927, amendat prin Decretele Regale din 19-7-1949 şi 16-11-1956, fundaţie care îşi are reşedinţa în Atena (Aharnon cu Sourmeli), ca şi a fundaţiei Marea Corporaţie Filantropică şi a Marii Loji Naţionale a Greciei, care îşi are reşedinţa în Atena (Eresou 38) pe motivul că nu constituie (aşa cum declară) societăţi non-profit cu scop de utilitate socială, ci o religie camuflată cu dogme secrete şi rituri de cult luciferic, – s-a stabilit a se judeca în faţa departamentului 4 al Consiliului de Stat pe 17 mai 2011.
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Pireului Serafim pledează cu putere pentru toleranţa religioasă şi pentru libertatea conştiinţei religioase a concetăţenilor noştri, dar în acest caz este dator ca, de pe poziţia sa, să ceară încetarea înşelării poporului elen şi camuflarea Religiei Masoneriei, a Luciferismului, printr-o pseudo-firmă, chipurile, «fundaţie de utilitate socială pentru copiii sărăci şi fără mijloace materiale»
.”

Părintele Gherghe Calciu a spus: „Ecumenismul este o formă mai subtilă a masoneriei. Masoneria încearcă să distrugă credinţa ortodoxă, credinţa creştină în general. Ecumenismul încearcă să subjuge prin câteva idei care par foarte generoase: de ce să ne certăm între noi, hai să trăim ca fraţii, să ne iubim unii pe alţii, putem trăi împreună, putem să ne rugăm împreună… ceea ce nu e permis în cazul Ortodoxiei. Toate Sinoadele ecumenice interzic această co-rugăciune cu toţi care sunt aparte de Ortodoxie”.